Dragul nostru Bebiţă,
Urmează să vii peste
o lună în această lume, iar noi, cei pe care îi vei cunoaşte ca fiind familia
ta, suntem foarte nerăbdători să te vedem,
să te ţinem în braţe, să te iubim, să ne bucurăm de prezenţa ta şi de tot ceea
ce vei aduce prin tine în această lume, să-ţi
dăruim cunoaşterea şi sprijinul nostru. Îţi urăm bun venit!
Sosirea ta aici, desigur, nu este întâmplătoare. Înainte de orice, trebuie să ştii că TU ai ales să vii aici, iar motivul care te-a impins în această lume stă la temelia detinului tău. Chiar acum, cu puţin înainte de a te naşte, din perspectiva aceea înaltă din care ne priveşti, ştii deja totul şi înţelegi totul, însă, odată cu prima ta respiraţie a fiinţei tale în această lume ca bebeluş, cel mai probabil vei uita cine eşti mai presus de a fi om şi vei uita de ce ai venit printre oameni. Acum ştii că aşa merg lucrurile pe aici, dar apoi nu vei mai şti. Vei uita tot ce-ai învăţat în toate vieţile tale anterioare avute pe pământ sau în alte lumi. Vei uita toate experienţele trecute, toate bucuriile, toate tristeţile, toate durerile. Vei uita succesele, înfrângerile, frumuseţea şi urâţenia acestei lumi sau a altora prin care ai mai fost, iubirile şi trădările, pierderile şi învăţăturile acumulate. Vei uita de oamenii minunaţi pe care i-ai întâlnit în trecut, care te-au ajutat, pe care i-ai iubit, dar şi pe aceia care te-au lovit şi te-au îngenunchiat. Îi vei uita pe cei de care te-ai îndrăgostit, care te-au strâns în braţe, care te-au mângâiat, ori ţi-au alinat somnul şi visele şi, totodată, îi vei uita şi pe cei care te-au bântuit secole de-a rândul, viaţă după viaţă, pe cei care te-au robit, te-au umilit şi s-au înfruptat din tine, din inima ta, din sufletul tău, din energia ta. Te vei naşte pur, curat şi inocent.
Însă, chiar dacă vei uita toate acestea, ele rămân în tine, adunate în adâncul fiinţei tale, acolo unde Dumnezeu sălăşluieşte, să-ţi fie de ajutor. El a strâns înăuntru, într-un loc anume, toate experienţele tale, dorind a se cunoaşte şi recunoaşte prin tine pe El, în totalitatea Lui. Când toate se vor fi încheiat, când El îşi va fi revelat Lui însuşi toată Lumina şi tot Întunericul care există şi pe care îl poate manifesta prin tine, aşa cum o face cu fiecare fiinţă în parte, tu vei fi fost deja înălţat în aura binecuvântată a inimii Sale. Toate acestea le ştii acum, în spirit, înaintea naşterii tale, dar rândurile acestea sunt pentru omul ce vei fi, cel care se va simti, poate, în anumite momente, dezorientat.
Mai întâi de toate trebuie să ştii că nu esti singur aici. Eşti înconjurat de o mulţime de fiinţe iubitoare, văzute sau nevăzute oamenilor, fiinţe care au grijă de tine tot timpul. Bebeluş fiind, ochii tăi înca le vor putea vedea pe toate, dar, pe măsură ce vei creşte şi vei asimila învăţăturile acestei lumi, oamenii mari îţi vor spune că cele nevăzute nu există. Unii din ei nu mai cred în ele şi de aceea ochii lor nu le mai văd. Treptat, dacă tu îi vei asculta, este posibil ca nici ochii tăi să nu le mai vadă. Dar ele vor fi permanent în preajma ta, protejându-te, mângâindu-te, alinându-te, ajutându-te. Îngeri, fiinţe angelice, sfinţi, duhuri luminoase, spiritele naturii şi ale tuturor văzduhurilor universului. Chiar dacă, după ce vei creşte, nu-i vei mai vedea, tu să ştii că ele sunt permanent lângă tine. Vei putea să vorbeşti cu ele, vei putea să le ceri sfatul şi ajutorul şi, dacă vei crede din nou în ele şi vei evolua frumos, la un moment dat, vei redeveni conştient de prezenţa lor. Şi poate le vei vedea din nou.
Totuşi, cea mai importanta prezenţă din această lume, chiar din primele clipe ale vieţii tale aici, va fi, pentru tine, mama ta. Tu ai ales-o şi, la nivel de suflet, ştiţi amândoi de ce. Cu siguranţă aţi mai fost împreună şi în alte vieţi, având diferite roluri unul pentru celălalt. Poate aţi fost fraţi în alte vieţi, ori poate iubiţi, poate aţi avut o relaţie de tip profesor-elev, ori de rege şi servitor, poate aţi fost camarazi în aceeaşi armată, ori preoţi în aceeaşi confesiune, ori, dimpotrivă, poate unul din voi a fost inchizitorul, iar celălalt a fost asupritul şi arsul pe rug. Lecţiile vieţilor anterioare v-au reunit în această viaţă ca să le puteţi valorifica la maxim înspre evoluţia voastră comună. Sunteţi acum, împreună, mamă şi copil, ca să vă iertaţi, să vă iubiţi, să vă echilibraţi toate neîmplinirile şi neajunsurile din alte vieţi, dar şi să vă recompensaţi pentru tot sprijinul şi sacrificiile trecute.
Înainte de a veni în pântecele mamei tale din înălţimea lumii eterice a lui Dumnezeu, voi doi aţi încheiat un contract de suflet în care aţi convenit, de comun acord, că vreţi să faceti asta unul pentru celălalt, că puteţi să vă sustineţi reciproc în acest scop şi că, astfel, veţi putea să vă duceţi fiecare la împlinire destinul suprem în această viaţă. Acest proces este valabil şi în relaţia cu tatăl tău. Voi trei aveţi o înţelegere în cadrul căreia aţi stabilit să vă fiţi sprijin în evoluţia personală şi să vă echilibraţi reciproc toate aspectele pe care le aveţi de echilibrat din vieţi anterioare. Acesta este unul din motivele de a fi aici şi acum, împreună. Vă sunteţi datori unii altora din trecut şi v-aţi reîntâlnit pentru a vă achita de această datorie de destin. Ştiţi că puteti face asta şi sunteţi hotărâţi în acest sens.
Mama ta te-a purtat în pântecele ei nouă luni. Te-a simţit în interiorul ei cum creşteai, cum te întruchipai în pui de om, cum îţi adunai toate energiile din întregul univers, strângând în trupul ei Lumina şi Iubirea Lui din care aveai să fii bebeluşul ei. Ţi-a simţit primele bătăi de inimă, primele sughiţuri, primele răsuciri şi primele zvâncniri din picioruşe. Te-a mângâiat când încă nici nu te văzuse, atingându-te doar cu dragostea ei de mamă. Ţi-a vorbit şi te-a alintat când erai doar o caldă şi binecuvântată energie divină coborâtă din Ceruri. Te-a dorit, te-a aşteptat şi te-a iubit “cât toate iubirile la un loc” când încă nici nu erai, când încă nici nu bănuia că ai să vii, când abia te chema ştiind doar cu sufletul că o auzi.
Vei fi copilul ei si nepotul meu. Vei veni în mijlocul nostru, ne vei cunoaşte, iar noi, întreaga familie, vom face tot ce ne stă în putinţă să te ajutăm să creşti, să te dezvolţi şi să-ţi descoperi calea, redescoperindu-te pe tine însuţi.
Sosirea ta aici, desigur, nu este întâmplătoare. Înainte de orice, trebuie să ştii că TU ai ales să vii aici, iar motivul care te-a impins în această lume stă la temelia detinului tău. Chiar acum, cu puţin înainte de a te naşte, din perspectiva aceea înaltă din care ne priveşti, ştii deja totul şi înţelegi totul, însă, odată cu prima ta respiraţie a fiinţei tale în această lume ca bebeluş, cel mai probabil vei uita cine eşti mai presus de a fi om şi vei uita de ce ai venit printre oameni. Acum ştii că aşa merg lucrurile pe aici, dar apoi nu vei mai şti. Vei uita tot ce-ai învăţat în toate vieţile tale anterioare avute pe pământ sau în alte lumi. Vei uita toate experienţele trecute, toate bucuriile, toate tristeţile, toate durerile. Vei uita succesele, înfrângerile, frumuseţea şi urâţenia acestei lumi sau a altora prin care ai mai fost, iubirile şi trădările, pierderile şi învăţăturile acumulate. Vei uita de oamenii minunaţi pe care i-ai întâlnit în trecut, care te-au ajutat, pe care i-ai iubit, dar şi pe aceia care te-au lovit şi te-au îngenunchiat. Îi vei uita pe cei de care te-ai îndrăgostit, care te-au strâns în braţe, care te-au mângâiat, ori ţi-au alinat somnul şi visele şi, totodată, îi vei uita şi pe cei care te-au bântuit secole de-a rândul, viaţă după viaţă, pe cei care te-au robit, te-au umilit şi s-au înfruptat din tine, din inima ta, din sufletul tău, din energia ta. Te vei naşte pur, curat şi inocent.
Însă, chiar dacă vei uita toate acestea, ele rămân în tine, adunate în adâncul fiinţei tale, acolo unde Dumnezeu sălăşluieşte, să-ţi fie de ajutor. El a strâns înăuntru, într-un loc anume, toate experienţele tale, dorind a se cunoaşte şi recunoaşte prin tine pe El, în totalitatea Lui. Când toate se vor fi încheiat, când El îşi va fi revelat Lui însuşi toată Lumina şi tot Întunericul care există şi pe care îl poate manifesta prin tine, aşa cum o face cu fiecare fiinţă în parte, tu vei fi fost deja înălţat în aura binecuvântată a inimii Sale. Toate acestea le ştii acum, în spirit, înaintea naşterii tale, dar rândurile acestea sunt pentru omul ce vei fi, cel care se va simti, poate, în anumite momente, dezorientat.
Mai întâi de toate trebuie să ştii că nu esti singur aici. Eşti înconjurat de o mulţime de fiinţe iubitoare, văzute sau nevăzute oamenilor, fiinţe care au grijă de tine tot timpul. Bebeluş fiind, ochii tăi înca le vor putea vedea pe toate, dar, pe măsură ce vei creşte şi vei asimila învăţăturile acestei lumi, oamenii mari îţi vor spune că cele nevăzute nu există. Unii din ei nu mai cred în ele şi de aceea ochii lor nu le mai văd. Treptat, dacă tu îi vei asculta, este posibil ca nici ochii tăi să nu le mai vadă. Dar ele vor fi permanent în preajma ta, protejându-te, mângâindu-te, alinându-te, ajutându-te. Îngeri, fiinţe angelice, sfinţi, duhuri luminoase, spiritele naturii şi ale tuturor văzduhurilor universului. Chiar dacă, după ce vei creşte, nu-i vei mai vedea, tu să ştii că ele sunt permanent lângă tine. Vei putea să vorbeşti cu ele, vei putea să le ceri sfatul şi ajutorul şi, dacă vei crede din nou în ele şi vei evolua frumos, la un moment dat, vei redeveni conştient de prezenţa lor. Şi poate le vei vedea din nou.
Totuşi, cea mai importanta prezenţă din această lume, chiar din primele clipe ale vieţii tale aici, va fi, pentru tine, mama ta. Tu ai ales-o şi, la nivel de suflet, ştiţi amândoi de ce. Cu siguranţă aţi mai fost împreună şi în alte vieţi, având diferite roluri unul pentru celălalt. Poate aţi fost fraţi în alte vieţi, ori poate iubiţi, poate aţi avut o relaţie de tip profesor-elev, ori de rege şi servitor, poate aţi fost camarazi în aceeaşi armată, ori preoţi în aceeaşi confesiune, ori, dimpotrivă, poate unul din voi a fost inchizitorul, iar celălalt a fost asupritul şi arsul pe rug. Lecţiile vieţilor anterioare v-au reunit în această viaţă ca să le puteţi valorifica la maxim înspre evoluţia voastră comună. Sunteţi acum, împreună, mamă şi copil, ca să vă iertaţi, să vă iubiţi, să vă echilibraţi toate neîmplinirile şi neajunsurile din alte vieţi, dar şi să vă recompensaţi pentru tot sprijinul şi sacrificiile trecute.
Înainte de a veni în pântecele mamei tale din înălţimea lumii eterice a lui Dumnezeu, voi doi aţi încheiat un contract de suflet în care aţi convenit, de comun acord, că vreţi să faceti asta unul pentru celălalt, că puteţi să vă sustineţi reciproc în acest scop şi că, astfel, veţi putea să vă duceţi fiecare la împlinire destinul suprem în această viaţă. Acest proces este valabil şi în relaţia cu tatăl tău. Voi trei aveţi o înţelegere în cadrul căreia aţi stabilit să vă fiţi sprijin în evoluţia personală şi să vă echilibraţi reciproc toate aspectele pe care le aveţi de echilibrat din vieţi anterioare. Acesta este unul din motivele de a fi aici şi acum, împreună. Vă sunteţi datori unii altora din trecut şi v-aţi reîntâlnit pentru a vă achita de această datorie de destin. Ştiţi că puteti face asta şi sunteţi hotărâţi în acest sens.
Mama ta te-a purtat în pântecele ei nouă luni. Te-a simţit în interiorul ei cum creşteai, cum te întruchipai în pui de om, cum îţi adunai toate energiile din întregul univers, strângând în trupul ei Lumina şi Iubirea Lui din care aveai să fii bebeluşul ei. Ţi-a simţit primele bătăi de inimă, primele sughiţuri, primele răsuciri şi primele zvâncniri din picioruşe. Te-a mângâiat când încă nici nu te văzuse, atingându-te doar cu dragostea ei de mamă. Ţi-a vorbit şi te-a alintat când erai doar o caldă şi binecuvântată energie divină coborâtă din Ceruri. Te-a dorit, te-a aşteptat şi te-a iubit “cât toate iubirile la un loc” când încă nici nu erai, când încă nici nu bănuia că ai să vii, când abia te chema ştiind doar cu sufletul că o auzi.
Vei fi copilul ei si nepotul meu. Vei veni în mijlocul nostru, ne vei cunoaşte, iar noi, întreaga familie, vom face tot ce ne stă în putinţă să te ajutăm să creşti, să te dezvolţi şi să-ţi descoperi calea, redescoperindu-te pe tine însuţi.
Dar mama ta va
fi cea mai apropiată de tine de acum înainte şi te va ţine strâns lângă ea în
cuib, sub aripile-i protectoare, până când vei fi destul de mare încât să ştii
că ai şi tu aripi, că ele sunt suficient de puternice şi până când vei avea
suficient de multa încredere în tine încât să poţi zbura singur în această
lume. Ea te va ocroti şi te va îngriji aşa cum va putea mai bine, uitând de tot
şi de toţi doar pentru a fi lângă tine şi pentru tine. Uitând de ea însăşi,
oferindu-ţi-se ţie, mai mult decât oricui. Căci, din ziua în care vei sta pentru
prima dată în braţele ei, vei deveni pentru ea cea mai importantă fiinţă de pe
pământ. Din ziua aceea îţi va deveni MAMĂ şi nimic nu va mai fi la fel pentru
ea. Universul ei se va învârti în jurul tău. Tu vei fi centrul existenţei ei. Ştie
că vei avea nevoie de ea şi va învăţa zi de zi cum să-ţi poarte de grijă, cum să
te ocrotească şi cum să-ţi îndrume paşii pe cărările acestei lumi. Poate la început
va fi uşor stângace, poate nu va înţelege întotdeauna cum funcţionează multe
lucruri în ceea ce te priveşte, poate se va teme şi se va îngrijora, dar se va
strădui mereu, cu întreaga ei fiinţă, pe puterile ei, împlinindu-şi menirea de
mamă.
Alături de ea va
fi şi tatăl tău. El va veghea neîncetat să-ţi fie bine şi te va iubi şi el cu
toată fiinţa lui, străduindu-se şi el să-ţi fie cel mai bun tată din lume. El îţi
va fi exemplul masculin de care ai atâta nevoie. El îţi va sta alături hotărât şi
puternic şi va duce lumea întreagă pe umerii lui pentru tine. El va fi, în
ochii tăi, eroul din basme, cel curajos şi viteaz, cel încrezător şi cutezător.
El va deschide uşi şi va îndepărta obstacole, va tăia buruienile şi va alunga
duhurile rele din calea ta. El va fi acolo, lângă tine, ori de câte ori vei
avea nevoie de o vorbă înţeleaptă, de un reper de încredere, de o stâncă nestrămutată.
El va şti când să te ţină de mâini şi când să-ţi dea drumul să zbori, căci a trecut
şi el prin toate aceste etape ale vieţii. El va face tot ce îi stă în putinţă să-ţi
ofere ceea ce ai nevoie, va fi alături de tine şi te va iubi orice s-ar întâmpla.
Poate că şi el va avea uneori temeri şi îndoieli, poate că şi el va mai face
anumite stângăcii, ca şi mama ta, ca noi toţi, dar, oricât de greu ar putea părea
uneori drumul vieţii, nimic nu va afecta legătura indestructibilă pe care o
creaţi împreună chiar de acum, prin naşterea ta.
Să nu te îngrijoreze
regulile acestei lumi. Este o lume amestecată, cu multă frumuseţe, dar şi cu
aspecte mai puţin plăcute. Tu ştii deja despre ce este vorba, căci ai mai fost
aici în ale vieţi, dar, desigur, le-ai uitat. Vei redescoperi repede multe din
limitările şi condiţionările pe baza cărora lumea aceasta este clădită şi pe
baza cărora ea funcţionează. Oamenii sunt încă supuşi acestora. Unii devin conştienţi
de ele şi încearcă să se adapteze cum pot mai bine pentru a-şi împlini destinul
şi pentru a înainta cât mai bine pe drumul propriei evoluţii sufleteşti. Lecţiile
pe care le învăţăm în fiecare viaţă ne ajută să creştem şi să urcăm pe noi
nivele. Treptat, asimilând şi echilibrând, putem ajunge să ne depăşim condiţia
umană limitată şi ne putem reaminti cine am fost şi cine suntem mai presus de
aceste corpuri şi de rolurile în care ne ducem viaţa aici. Unora li se întâmplă
mai devreme, altora mai târziu. Nu este important momentul redescoperirii de
sine, ci drumul parcurs până la aceasta. Venind aici, mai devreme sau mai târziu,
îţi vei da şi tu seama că eşti pe acest drum şi, la un moment dat, îţi vei
reaminti cine eşti şi de ce eşti aici. Conştient fiind de această
redescoperire, vei putea face alegeri mult mai înalte. Dar, despre toate
acestea, la timpul potrivit.
Deocamdată, vei învăţa
rostul acestei lumi de la părinţii tăi, de la familia întreagă, de la
profesorii pe care îi vei avea la şcoală, de la prieteni şi de la o mulţime de
oameni cu care vei interacţiona pe parcursul vieţii. Ei sunt cei care te vor îndruma,
cei care îţi vor explica, fiecare după cum va crede de cuviinţă, după propriile încredinţări
şi experienţe, influenţaţi de propriile succese şi înfrângeri, de propriul
nivel. Ei te vor ghida aşa cum se vor pricepe mai bine, îţi vor desluşi anumite
taine, ori ţi le vor ascunde pe altele. Cu timpul, însă, vei şti să recunoşti
singur tiparele, vei intui şi vei înţelege motivele şi direcţiile spre care se îndreaptă
această lume, vei avea discernământ şi vei vedea şi trăi tu însuţi consecinţele
vorbelor şi faptelor tale şi ale celorlalţi.
Vei redescoperi
că lumea asta nu este întotdeauna aşa cum te-ai aştepta să fie, dar că are un
farmec aparte. Poate nu ţi se va părea întotdeauna corectă sau echitabilă,
poate nu o vei vedea întotdeauna frumoasă şi dreaptă, dar vei înţelege că toate
au un sens şi o motivaţie. Vei afla ce este liberul arbitru şi unde duce
respectarea sau încălcarea acestuia. Vei afla ce sunt dependenţele, fricile ori
slăbiciunile, pentru a aprecia cum se cuvine independenţa, puterea şi încrederea.
Vei privi înainte prin tine şi prin oameni, eliberându-te de trecutul tău şi al
celorlalţi. Vei urca, ştiind ce înseamnă să fii jos.
Eşti curajos
venind în această lume, dar tu ştii deja că poţi să-i faci faţă. Chiar dacă
acum eşti doar un ghem de om în pântecele mamei tale, în curând vei fi bebeluşul
din braţele ei. Chiar dacă îţi va părea că lumea asta este uneori ostilă şi
primejdioasă, să ştii că ai forţa şi priceperea de a te descurca în ea. Şi să
mai ştii că nimeni, niciodată, nu-ţi poate impune nimic în afara voinţei
sufletului tău. La nivel de suflet ştii asta, dar, pentru atunci când vei uita,
cuvintele acestea poate îţi vor aminti. Orice decizie pe care o vei lua îţi va
fi spre evoluţie. Tot ceea ce vei experimentate va duce din ce în ce mai
aproape de momentul în care îţi vei aminti cine eşti şi de ce eşti aici. Oricât
de greu îţi va părea uneori, căci vor fi si astfel de situaţii, să nu uiţi că
fiecare cuvânt, pas şi acţiune te modelează, te construiesc, te şlefuiesc, te
decorează şi te determină să devii într-un fel anume.
Alege cum vrei să
fii. Alege cum vrei să trăieşti. Alege cum vrei să treci prin viaţă, mai presus
de evenimentele create pentru a-ţi împlini destinul. Alege să fii bun şi
frumos. Alege să ai încredere în tine şi să nu te laşi bătut de vânturi şi
purtat de valuri. Alege să fii iubitor, iertător, răbdător şi tolerant. Alege să
fii puternic în principiile tale, acelea care construiesc, care înalţă, mângâie,
alină, salvează. Alege să te ridici de fiecare dată după ce ai căzut, mai plin
de speranţă şi mai determinat. Alege să-ţi trăieşti din plin toate experienţele
care îţi vin în cale, fără teama că vei pierde, fără frustarea că nu-i destul,
fără îngrijorarea că se va termina cândva. Alege să fii curios şi creativ, să
cauţi dincolo de graniţe, să spargi bariere, să dărâmi închisori şi să-ţi
deschizi aripile dincolo de orice margine de tărâm. Alege să redescoperi că TU
EŞTI CEL CE EŞTI mai presus de orice rol ai juca aici - de fiu, nepot, elev, de
adolescent, de îndrăgostit sau soţ, de angajat în structurile statului, ori întreprinzător particular, de sportiv, admirator de flori, călător prin
lume, ori tată sau bunic. Îţi doresc să ajungi cât mai repede la această conştientizare
de sine pentru că abia atunci vei înţelege DE CE. Altfel, întrebarea aceasta
poate deveni chinuitoare, iar timpul care va trece până la înţelegerea deplină ţi
s-ar putea părea irosit, obositor şi fără sens. Ai încredere în El. Vei afla
totul la timpul potrivit, atunci când vei fi pregătit. Şi nu uita să visezi
frumos! Doamne, visul este cel mai minunat dar făcut omului de Dumnezeu! Primeşte-l
şi transformă-l în realitate!
În ciuda provocărilor
acestei lumi, a greutăţilor şi părţilor ei mai puţin plăcute, totuşi, viaţa pe
acest pământ este inestimabilă! Frumuseţea acestui pământ este copleşitoare!
Emoţiile trăite aici, prin destinele umane, sunt incredibil de diverse şi
incomparabile cu cele din alte lumi! Poveştile derulate aici sunt spectaculoase
şi într-o permanentă schimbare, căci fiecare intervine cu propria-i
creativitate în tabloul general al vieţii tuturor. Astfel, fiecare ajunge să-şi
desăvârşească talentul şi să-şi manifeste deplin Maestrul interior în modul cel
mai direct, nemijlocit. Şi, mai presus de orice, Iubirea trăita în trup de om
este mai înălţătoare decât orice altă experienţă a acestui univers infinit!
Aici vei învăţa că, deşi Iubirea Lui se întrupează la fel, atât în tine, cât şi
în ceilalţi, doar între doi oameni, între doi anume aleşi, mereu un el şi o ea,
Iubirea este eliberatoare! Şi că, mai mult decât atât, ea îi poate ridica pe
cei doi la rang de însuşi Dumnezeu Creator, dându-le chiar abilitatea de a
picta pe pânza vieţii lor o nouă viaţă. Aşa ai fost tu creat.
Bun venit
printre noi!
Bucuresti :
29.07.2015
***
Up date: 28.06.2019
Daca doriti, puteti citi si "Scrisoarea catre al doilea nepotel" , scrisa in decembrie 2018, pe care o gasiti aici http://oglinzilesufletului.blogspot.com/2018/12/scrisoare-pentru-al-doilea-nepotel.html
Up date: 15.08.2015
Up date: 28.06.2019
Daca doriti, puteti citi si "Scrisoarea catre al doilea nepotel" , scrisa in decembrie 2018, pe care o gasiti aici http://oglinzilesufletului.blogspot.com/2018/12/scrisoare-pentru-al-doilea-nepotel.html
Up date: 15.08.2015
Mama ta iti scria astfel azi:
Jurnal de sarcină, 37 de săptămâni (și ceva mărunt):
Dragul meu pui de om,
Știu că mai e puțin până ne vedem pe viu și vom putea sta de vorbă pe
îndelete cât om pofti, dar eu parcă nu mai am răbdare și-ți scriu de
pe-acum.
Ai să râzi, dar
‘nerăbdarea’ a fost termenul caracteristic al ultimelor câteva luni.
Difuză la început, simțită mai degrabă instinctiv și tăcut, dar tot mai
puternică pe măsură ce se scurgeau zilele care ne despart. Cu fiecare
săptămână tăiată-n calendar, cu fiecare mișcare tot mai hotărâtă în
burta-mi tot mai neîncăpătoare, am simțit că se adună așa un dor, o
poftă să te văd, să te simt, să-ți inspir adânc parfumul dulce de pui
mic și nou și perfect, să te strâng în brațe până te fac iar una cu
sufletul din care te-ai născut.
Nu știu s-o pun în cuvinte care să aibă sens, probabil pentru că e ceva atât de diferit de sentimentele pe care le cunosc, dar uneori simt că parcă nici nu mai pot să respir de nerăbdare la gândul că încă mai am de așteptat. Parcă-i așa ca o nevoie arzătoare, ca de apă, de aer, să te țin în brațe, să te văd și să știu că ești real. Te simt pe dinăuntru și te înconjor cu brațele pe dinafară și număr clipele până ne vom vedea. Ca o adolescentă îndrăgostită, aștept și visez și mă topesc de dor.
Nu vreau să te grăbesc, știu că încă mai ai un pic de crescut, dar abia aștept momentul în care o să vrei și tu să ne cunoaștem…
Te iubesc cât toate iubirile din lume,
Mami
***
In 07 iulie 2015 scria astfel despre tine:
Uneori (cam de 50 de ori pe zi), când îl simt lovind tare și sigur în vreun organ, sau întinzându-se prelung și sucind burta după forma-i micuță, mă opresc din orice fac și mă gândesc cu dor la el. Mă întreb ce fel de om o să fie, ce personalitate o să aibă, ce fel de relație o să avem cu el. Și mai ales mă întreb ce fel de relație o să aibă el cu lumea în care se naște; lumea asta pe care eu de mult n-o mai admir, pe care o privesc mai degrabă cu neîncredere și cu teamă, pe care o simt mai adesea rea și rece și crudă decât minunată și plină de aventuri, ca atunci când eram copil. Mi-aș dori ca el să creadă că lumea e minunată și plină de aventuri, aș vrea să spere, să viseze și să lupte pentru ea, să încerce să vindece măcar un pic din răul asta murdar și molipsitor care ne înconjoară. Și poate atunci lumea va fi un pic mai frumoasă pentru el...
Până atunci însă, mă tem ca lumea în care se naște știe prea puține despre speranță, vise și lupta pentru bine, mă gândesc la toate modurile în care ar putea să-i facă rău și mă întreb ce șanse are de fapt un om să schimbe lumea cu adevărat. Și atunci îmi petrec brațele strâns în jurul burții și îmi doresc să mai pot trage încă un strat de piele peste el, să-l ascund și să-l păzesc și să-l țin pentru totdeauna aici, unde-i cald și moale, unde-i în siguranță indiferent ce s-ar întâmpla în lume, aici unde eu sper, visez și lupt pentru el.
Căci știu că niciodată n-o să-i fie mai bine ca acum...
Mami
Iar mai la inceput, scria astfel:
19.06.2015. Jurnal de sarcina, 29 de
săptămâni (și ceva mărunt):
Cine s-a prins care-i faza cu
gleznele umflate în sarcină, fiți drăguți și spuneți-mi și mie.
1. îmi e dor de tocuri, de talpă
înaltă, de orice mă ridică mai mult de 2 mm de la sol; și apropo de...
6.
până nu găsesc ceva drăguț să-mi placă, n-am nici o problemă reală să parcurg
restul de 2 luni cu 2 perechi de pantaloni, 4 bluze și 1 rochie (bine că e
vară, nici n-am nevoie de mult)
9.
frecvența și intensitatea activităților fizice din burta-mi mă fac să cred tot
mai des că am să dau naștere unui ied ... sau unui delfin, ambii la fel de zen,
oricum
Concluzia:
De la “a fi mama” la “a fi bunică” a fost nevoie doar de o clipă, de un scâncet, de o dorinţă de viaţă. Şi de iubire.
Felul în care încerci să te cațeri pe mine, împingându-te în brațe și-n tălpi ca să vezi peste umăr, și scâncetul frustrat că nu-ți iese (încă).
25 iulie 2016 la 16:43: Mami:
Văd cum se trezește un băiețel în bebelușul meu. E la pragul acela în care încă mai păstrează din frăgezimea bebelușului, însă tot mai mult văd sclipind în el independența și hotărârea băiețelului care pornește să cucerească lumea. Este fascinant să-l urmărești, dar în același timp un pic înfricoșător, căci nu știu dacă sunt pregătită să nu mai fie bebeluș.
Ce-i drept, băiețelul este de poveste. Unul adorabil, cu brațe pufoase și picioare delicioase, încă grăsune (în ciuda consumului masiv de energie), îmbrăcate în piele fină. Un băiețel cu ochi de topaz și păr de înger, fix suficient de mult cât pentr-o mini creastă hipsterească. Care deja știe bine ce vrea, și cum sa ceară, în felul lui non-verbal. Un băiețel care câștigă lupte grele, finalizate în victoria de-a face doi pași. Care nu se știe cât rezistă, dar el tot nu se lasă, oricum.
Apoi are puteri din astea supranaturale. Poate dormi 2 minute întregi și să fie mai fresh decât alții dup-o noapte. Îi plac complimentele, zâmbește la orice străin ca la mamă-sa, clipește rar, plânge cu lacrimi și râde în hohote și chiuituri. Are stări de dispoziție: acum chirăie, acum strigă cu emfază, și se uită încruntat, mirându-se că nu înțelegi.
Mă face să râd. Îmi caută mereu chipul și zâmbetul, care sunt mereu acolo, la locul lor, pentru el. Scoate anumite sunete sau face intenționat chestii despre care știe că mă amuză. Râde de râsul meu, chicotește ca un ieduț și-i văd toți cei șase dinți ca niște perluțe și iar mă umflă râsul. Încă nu știe exact ce zice, dar aruncă generos silabe în toate direcțiile. Cântă....sau încearcă.
Mă face să plâng. Mă caută noaptea scâncind încetișor, iar când mă găsește, se lungește lângă mine și suspină adânc. Mă strigă când e speriat, aleargă spre mine și se lipește de mâinile și picioarele mele ca nisipul de pielea udă.
Văd cum un om mic descoperă lumea în care-a venit și învață s-o cunoască. Oare așa am fost și noi odată? Nu stă locului nici-o secundă mai mult decât e necesar. E capabil să parcurgă casa în lung și-n lat de zeci de ori, ca un tanc mic și gălăgios. Are o pasiune aprinsă pentru orice e interzis: boabele pisicilor, papuci de grădină, ștechere, bretele de sistem de purtare, căști, mouse-i, ochelarii mamă-sii. Pe care și le-ndeasă pe gât, de zici ca n-a vazut mâncare de o săptămână. Îi place să urmărească programul mașinii de spălat. Încearcă să folosească mătura. Își scoate cărți sa îi citesc, și urmărește desenele pe care i le arăt cu degetul. E fascinat de legea gravitației: azvârle orice prinde, le urmărește concentrat cum cad sau se rostogolesc, apoi o ia de la capăt neobosit. Se ridică pe vârfuri, se trage cu mâinile de rafturi să ajungă mai sus. Îi place sa imite sunete, încearcă minute în șir să producă ceva nedefinit, care-l face să râdă.
Are un curaj orb, se aventurează oriunde poate ajunge. A descoperit singur cum să se urce pe canapea fără să-i arăt, cum să pășească nesusținut, cum să deschidă uși, sertare, recipiente, dulapuri. E neobosit dupa informație, după încercări și descoperiri, îi văd ochii sclipind cu bucuria unei noi achiziții.
Văd cum un suflet limpede care-a ajuns la noi în casă își manifestă emoția înainte de a avea limbaj. Cred că e cel mai frumos lucru să fii fericit fără a traduce asta prin cuvinte. Să te bucuri fără să știi că aia-i bucurie. Să plângi, fără să știi ce-i aia supărare. Iar a fi martor la astfel de transformări e o minune în fiecare zi. Să-l vezi cum își descoperă puterea.
Ești fericit, Broscuțule?
Te iubește mama. "
Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!..."
Mă uit la el și mă îmbăt cu toată frumusețea și istețimea lui. Copilul ăsta a luat tot ce era mai bun de la noi. Sau poate aveam nevoie de el ca să vedem “bunul” ăsta din noi. Ochii lui albaștri. Nasul ușor bombat. Buzele conturate. Burta înainte și fundul înapoi. Cum merge clatinându-și umerii, uneori și fundul, în pas apăsat, ca de general la defilare. Cum vorbește precipitat, într-o limbă pe care încă nu o înțelegem, dar cu intonație și emfază. Pocește cuvinte și amestecă silabe, și uneori se enervează că nu înțelegi. Se cațără peste tot, în special unde nici nu ți-ar trece prin minte că te poți urca. Se agață de sertare, se prinde cu degetele de masă și se ridică pe vârfuri să arunce un ochi deasupra, se aburcă pe tot ce prinde, vrea să vadă, sa fie înalt și mare, să participe la tot ce facem noi. Dă cu aspiratorul, cu mopul, cu mătura, șterge cu șervețele umede masa, podeaua, pisicile. Își duce hainele murdare în coș, apoi le încarcă atent în mașina de spălat. Îi place să apese butoanele programelor de spălare și să urmărească tamburul prin hublou. Doarme liniștit, cu genele lungi și dese lipite, etalate evantai pe pomeți rotunzi și moi. Uneori se mai trezește noaptea, cu câte o interjecție abruptă, uitându-se panicat în jur să se asigure că nu e singur. Îl trag aproape, sau se urcă pe pieptul meu, se cuibărește cum poate mai bine și adoarme cu nasul într-o claviculă și brațele atârnând pe lângă mine ca două liane pufoase. Dimineața zâmbește senin, încântat că e o nouă zi, și mă trezește cu un pupic umed aplicat strâmb pe vârful nasului. E interesat de fotografie. Face multe selfie-uri interesante, cu câte o frunte sau jumătate de ureche în cadru, restul tavan, bibliotecă sau o coadă de pisică. Dansează și cântă, îngănând stângaci sunete și frânturi de silabe. Îi pun muzică sau îi cânt și el se învârte în jurul axului propriu minute în șir, cu mâinile pe burtă sau fluturând pe lângă cap. Alteori vrea în brațe, să dansăm împreună. Își pune ușor capul pe umărul meu, mă înconjoară bine cu mâinile și picioarele și ne legănăm așa încetișor, absorbiți unul de altul. Vine alergând când îl chem în brațe, și se lipește tot de mine, ca untul moale pe pâinea caldă. Habar n-aveam cât pot sa pup înainte de el. Manâncă singur. Mult și de toate. Ridică tacticos furculița lui mică și înfige cu patos în omleta-victimă, privind-o pofticios și mândru de sine totodată. O analizează atent, apoi o introduce hotarât fix între măsele, mestecând satisfăcut, privind în jur ca un lord deasupra domeniului. Repetă operațiunea până când în farfurie nu mai rămâne nimic, după care se uită în jur, în farfuriile celorlalți, doar-doar o mai nimeri și pe la el câte ceva. Îi plac mult pastele, puiul la cuptor cu miere și muștar, pâinea cu unt, dar și lactatele, supele-cremă sau cartofii dulci copți, pe care îi alege primii dintre alte legume. Nu-i plac ciorbele, însă, sub nici o formă, rețetă sau compoziție. Îi place să ieșim la plimbare în sistem de purtare. Și deși nu mai e demult un puișor mic și ușor, nu sunt pregătită încă să renunț la asta. Când pune capul pe pieptul meu și cade într-un somn adânc, cu gura deschisă și membrele atârnând, sau chiar și când țopăie vesel în sistem ca un ied pe anfetamină, de simt că-mi pocnește splina, îmi dau seama că nimic nu va aduce înapoi timpul de-acum, așa ca profit de el cât pot. Este cooperant, în general nu trebuie să insist mult să facă ceva. Îi place când îi spun ”Te rog” și ”Mulțumesc”. Învață să se îmbrace singur, exersează mișcările cu atenție și satisfacție. Își recunoaște diverse părți ale corpului, și își pune mâinile pe cap în semn de empatie atunci când îi spun că mă doare ceva. Îi place la plajă, adoră nisipul dar nu și marea (încă), însă la fel de mult îi place și în zăpadă, uneori nici nu observă când se udă și are mâinile reci. Ador cum mă îmbrățișează când mă vede tristă, și cum împarte cu generozitate pupici. Cum mă cere în orice secundă fiindcă nimeni nu-i poate fi siguranță așa cum îi sunt eu. E vesel și sociabil cu străinii, și preferă să inițieze el interacțiunea. Zâmbește tuturor ca și cum ar fi mamă-sa, și se joacă de-a v-ați ascunselea pe după capul meu, cu doamnele în autobuz. Se joacă fericit cu orice oală, bidon de plastic, șervețel, orice lingură, crenguță, pernă sau șurub. Și aflăm că nu avem nevoie de lucruri scumpe ca să fim fericiți. Are inițiativă. Știe exact ce vrea să facă și când. Înțelege mai tot ce-i spui, prinde repede cuvinte și noțiuni noi, chiar dacă nu le rostește. Flutură degetul încoace și-ncolo când vrea să ceară sau să arate, folosește frânturi de silabe, interjecții și intonații ca să se facă înțeles. Cred că o să ne distrăm când o să descopere cuvintele. “Pubudei” e porumbei. “Oa" e broasca. "Aoio” e avionul. "Banana” e singura pe care o pronunță perfect. Citește. Are cărți preferate, câteva cu obiecte și animale din multe categorii și unele cu povești. Le alege singur din bibliotecă, mi le aduce și mi le pune în mână, să-i citesc. Se urcă tacticos pe canapea lângă mine, și se așează comod, cu picioarele întinse, mâinile în poală și ochii lipiți de pagini. Îi plac mult carțile cu zgomote, imită fiecare animal pe care îl știe, și cele gen Peep Inside, cărora le desface cu răbdare toate clapetele. Adoră animalele. Aleargă pisicile prin casă când le vede, le frământă blana și le strânge în brațe dacă îl lasă. Întinde degetul să atingă nasul câinilor, chiuie vesel când ei se agită pe lângă el, și le imită lătratul când îi aude. E sănătos și rezistent. A răcit de doar trei ori până acum, în general doar cu muci, o singură dată a făcut un pic de febră. I-au ieșit aproape toți dinții și jumătate din măsele, fără mare circ. E înalt pentru vârsta lui, e întotdeauna o provocare să-i găsesc îmbrăcăminte potrivită. E blonduț, încă și acum, spre nesfârșita mea delectare. Are cel mai minunat și molipsitor râs din lume.
E răbdător, cald, afectuos, frumos, rotund, molcuț, alb, miroase tot a puf și a cald și a iubire.
E cel mai fascinant și simpatic omuleț pe care l-am cunoscut vreodată. Nu-mi mai aduc aminte cum era viața noastră fără el, probabil ceva mai săracă și mai plictisitoare.
Eu: ...scarabeul este un fel de gândăcel, care locuiește în deșert...
Victor: Ghidac!
Eu: ...elefanții sunt cele mai mari animale de pe pământ...
Victor: *imită sunetul scos de elefant* Eu:...în junglă poți vedea tot felul de papagali colorați... Victor: Papanga! Eu:...tucani cu ciocul maaare... Victor: Tucan! Eu: ....gorile puternice... Victor: *imita gorila în stil King King* Eu:....și o mulțime de pești în râuri și fluvii.... Victor: Pitanana! Eu: Pești, puiule. Victor: Pitanana!
Mda. Ăștia sunt
La un moment dat, foarte serios, îmi culege ochelarii de pe nas și îi pune, tacticos, deoparte.
- Ios oche-iaii.
- Îmi pui jos ochelarii?
- Da. Dă şi din cap, să fie clar. - De ce? Mă scrutează atent, nasul lui la o palmă distanță de al meu. - 'Ăd mai bine ochii. - Să-mi vezi mai bine ochii? - Da. Îmi zâmbeşte larg, şi zâmbetul lui străluceşte ca soarele de vară.
Dacă aveţi nevoie de mine, eu o să fiu băltoaca aia mică de sub canapea.
- Mami, hai să facem michijun!
- Mic dejun, zici, pisoiule? Bineee. Şi ce vrei tu să mănânci la mic dejun?
Pauză de gândire. Apoi, victorios:
- Pizza!
Yup, al meu e.
Odorul încearcă să îmbrace singur pantalonii, băgând ambele picioare prin același crac.
E bine. Intenția contează...
Îi arăt, încet, cum să schimbe macazul, apoi încep negocierile pentru bluză.
Dar el are alte planuri. - Uite, mami, pupă! Degetul se întinde edificator spre Ștrumfița blondă de pe bluza mea, care pupă un Ștrumf puțin buimac. - Da, pisoi mic, îl pupă. Îl iubește, cred. Așa fac oamenii când iubesc pe cineva, îi pupă. Brusc și hotărât, odorul dă să se ridice, agățându-se de bluza cu pupăcioși. - Și eu 'ubecs. Înoadă brațele mici pe după gâtul meu și îmi lipește un pup scurt și umed pe maxilar, în timp ce eu încerc să-mi adun neuronul de pe salteluța de schimbat. - Ce zici acolo, pui? Tu mă iubești? Îl simt cum se lasă moale în îmbrățișarea mea, și se lipește tot de mine, ca untul de pâinea caldă. - Da, 'ubecs.
Marți seara, incomparabilă.
Acum e doar mare.
#Victorvorbește #toosoonforthis
Nu știu s-o pun în cuvinte care să aibă sens, probabil pentru că e ceva atât de diferit de sentimentele pe care le cunosc, dar uneori simt că parcă nici nu mai pot să respir de nerăbdare la gândul că încă mai am de așteptat. Parcă-i așa ca o nevoie arzătoare, ca de apă, de aer, să te țin în brațe, să te văd și să știu că ești real. Te simt pe dinăuntru și te înconjor cu brațele pe dinafară și număr clipele până ne vom vedea. Ca o adolescentă îndrăgostită, aștept și visez și mă topesc de dor.
Nu vreau să te grăbesc, știu că încă mai ai un pic de crescut, dar abia aștept momentul în care o să vrei și tu să ne cunoaștem…
Te iubesc cât toate iubirile din lume,
Mami
***
In 07 iulie 2015 scria astfel despre tine:
Uneori (cam de 50 de ori pe zi), când îl simt lovind tare și sigur în vreun organ, sau întinzându-se prelung și sucind burta după forma-i micuță, mă opresc din orice fac și mă gândesc cu dor la el. Mă întreb ce fel de om o să fie, ce personalitate o să aibă, ce fel de relație o să avem cu el. Și mai ales mă întreb ce fel de relație o să aibă el cu lumea în care se naște; lumea asta pe care eu de mult n-o mai admir, pe care o privesc mai degrabă cu neîncredere și cu teamă, pe care o simt mai adesea rea și rece și crudă decât minunată și plină de aventuri, ca atunci când eram copil. Mi-aș dori ca el să creadă că lumea e minunată și plină de aventuri, aș vrea să spere, să viseze și să lupte pentru ea, să încerce să vindece măcar un pic din răul asta murdar și molipsitor care ne înconjoară. Și poate atunci lumea va fi un pic mai frumoasă pentru el...
Până atunci însă, mă tem ca lumea în care se naște știe prea puține despre speranță, vise și lupta pentru bine, mă gândesc la toate modurile în care ar putea să-i facă rău și mă întreb ce șanse are de fapt un om să schimbe lumea cu adevărat. Și atunci îmi petrec brațele strâns în jurul burții și îmi doresc să mai pot trage încă un strat de piele peste el, să-l ascund și să-l păzesc și să-l țin pentru totdeauna aici, unde-i cald și moale, unde-i în siguranță indiferent ce s-ar întâmpla în lume, aici unde eu sper, visez și lupt pentru el.
Căci știu că niciodată n-o să-i fie mai bine ca acum...
Mami
Iar mai la inceput, scria astfel:
19.06.2015. Jurnal de sarcina, 29 de
săptămâni (și ceva mărunt):
1. îmi e dor de tocuri, de talpă înaltă, de orice mă ridică mai mult de 2 mm de
la sol; și apropo de...
2. am uitat cum sunt gleznele mele ne-umflate
3. am inventat cel putin 3 noi moduri de a ma ridica din pat/canapea/scaun care
nu implică ridicat direct (unul dintre ele implică braț de soț)
4. ador să privesc la cum tresare burta la orice mișcare a preaminunatului, de
la tremurul ușor de buric pe sughițuri moi, cadențate, la dealuri de piele când se-ntinde și miscă toată burta
într-o parte, cu vârf cu tot
5. hainele maternity de vară sunt concepute special
să facă orice mămică să arate ca o meduză sau, după caz, ca o acadea cu picioare...motiv
pentru care:
6. până nu găsesc ceva drăguț să-mi placă, n-am
nici o problemă reală să parcurg restul de 2 luni cu 2 perechi de pantaloni, 4
bluze și 1 rochie (bine că e vară, nici n-am nevoie de mult)
7. încep să fac lista de activități pentru concediu
maternal și-mi dau seama că nu știu cu ce să umplu atâta timp liber :)))
8. în schimb, n-am făcut lista de cumpărături și
nici planuri de mobilă; am doar o idee de copac alb pe perete și o pereche de
șosețele albastre, primite pe 8 Martie de la mama (și una roz, pe-atunci nu
știam...)
9. frecvența și intensitatea activităților fizice
din burta-mi mă fac să cred tot mai des că am să dau naștere unui ied ... sau
unui delfin, ambii la fel de zen, oricum
10. îl iubesc cât toate iubirile din lume la un loc
Jurnal de emotii (1) - (Mami si Buni) (up date 26.07.2018)
14.03.2015. Mami:
Acum o săptămână împlineam 5 ani de noi doi. Azi celebrãm 4 luni...în trei cu Mica noastra minune (care se vede deja bine la ecograf).
Pana acum a fost ok, mai mult m-am luptat cu hormonii, dar n-am avut surprize. De-acum o sa fie amuzant, cand o sa inceapa dumnealui acrobatiile, dar sper sa aiba amabilitatea sa fie cooperant.
16.03.2015. Mami:
Nu, (iar) nu s-a simtit.
19.03.2015. Mami:
A mișcat al nostru bebe. Da, e o senzație genială. Mai ales ca momentan e finuț piticu' și nu dă des; să vedem când s-o prinde care-i faza și o să înceapă să exerseze ca lumea :))))
06.04.2015. Mami:
Perfect scris. Cu 1 si 2 n-am o problema, dar insist pe 7 si 8! :))); ia aminteste-ti cum e sa incalci 8-u :)))
http://www.printesaurbana.ro/2012/01/reguli-de-interactiune-cu-gravida.html
Reguli de interacțiune cu Gravida
Graviditatea e un
miracol al existenţei. În multe cazuri printre care şi al meu, acest
miracol vine împreună cu o căpiţă impresionantă de dureri, psihoze, gaze, vome,
panici, insomnii, crize de nervi. Nimeni n-o poate ajuta pe gravidă vreme de 9
luni lungi. Nu o săptămînă, nu cinci, ci 42. 294 de zile de miracol.
Gravida nu are voie să ia calmante, nu are voie să facă băi relaxante, nu poate
bea alcool şi nici nu poate lua droguri ca să mai uite de greaţă, hemoroizi,
aciditate, nevoie de ucide un om în scop terapeutic etc etc. Aşa că tot ce
puteţi face pentru gravidă este să n-o incomodaţi suplimentar şi să nu o puneţi
în situaţii neplăcute, pentru că situaţie mai neplăcută decît a ei nu există.
Sigur, nici să vă aşezaţi pe burta ei nu e o idee prea bună, dar sper că despre
asta nu e nevoie să scriu un paragraf întreg.
Bun, aşadar, pentru a
nu face sarcina gravidei şi mai grea, vă sfătuiesc următoarele:
1. Nu pupați.
Nu ştiu dacă ştiţi, dar
sistemul imunitar ar Gravidei este una cu pămîntul, că altfel sarcina ar fi
eliminată repejor de organism precum un intrus diabolic. Mai mult, Gravida nu
are voie să ia nici un soi de medicament. Motiv pentru care simpla ideea de a
face schimb de salivă, deci şi de bacterii şi virusuri, cu oricine, indiferent
de cît de sănătos se crede pupăciosul, o face să-i vină s-o ia la goană şi să
se mai oprească direct la magazinul de costume de cosmonaut. Puteţi zîmbi, face
cu mîna, trimite sms-uri cu pupici, da like pe FB, orice nu presupune contact
fizic şi schimb de fluide.
2. Nu pipăiți.
Burta unei gravide e
tot o burtă, chiar dacă în ea se află un om mic. Burta e un lucru personal, ca
şi sînii şi buzele şi degetele de la picioare. Şi testiculele bărbaţilor conţin
chestii care seamănă cu nişte mormoloci de broscuţă, dar să le pipăiţi pe ele
cu privire umedă nu vă trece prin cap prea des, nu? Dacă totuşi simţiţi că nu
vă puteţi abţine şi TREBUIE, e absolut obligatoriu să puneţi mîna pe burtă, o
ante-întrebare la posesoare nu strică.
3. Fiți creativi.
Toată lumea pune
aceleaşi întrebări Gravidei. În cîte luni? Cînd naşti? Ştii ce e? Cum o să-l
cheme? O să stai acasă un an? Cezariană sau natural? Gravida are deja discursul
gata, l-a recitat neschimbat de atîtea ori că n-o să-l uite nici după ce îi
iese odrasla la pensie. 7 luni, e fată, o să o cheme Sofia, nu ştiu încă pe
ce parte o să nasc, da, o să stau acasă un an, sperăm să fie totul bine,
zîmbet fermoar. Femeia Gravidă e încă femeie. Ba mai mult, e cam aceeaşi femeie
care era înainte de Burtă. Ceea ce înseamnă că are şi ea o viaţă. Înainte ce
vorbeaţi cu Gravida? Despre restaurante şi pisici? Excelent, Gravida încă
mănîncă şi încă-şi iubeşte animalul de casă, aşa că puteţi încerca o
conversaţie pe aceste teme. Vă sfătuiesc să evitaţi totuşi subiectul SEX, chiar
dacă înainte era unul favorit. Sînt şanse mari să provocaţi tristeţe.
4. Nu presupuneți şi nu
aproximaţi.
Şansele să nimeriţi
exact vîrsta burţii sînt mici. Dacă veţi spune că pare mai mare, Gravida o să
creadă c-o faceţi grasă. Dacă veţi spune că pare mai mică, Gravida o să creadă
că o acuzaţi că nu-şi alimentează corect fătul. Iar dacă totuşi nimeriţi la fix
numărul de săptămîni, Gravida o să creadă că aveţi conversaţii particulare cu
soţul ei.
Raţionamentul se aplică
şi celorlalte variabile ale sarcinii, respectiv sexul copilului, tipul de
naştere, locul naşterii, metode de hrănire şi altele. Dacă presupunerea voastră
e departe de adevăr şi ea află asta, Gravida va pierde nopţi la rînd
gîndindu-se ce a făcut greşit, în ce fel va afecta asta fericirea copilului etc
etc.
5. Nu recomandaţi.
Decît dacă sînteţi
rugat în mod specific. Majoritatea Gravidelor au un medic bun, un soţ
competent, cel puţin două trei prietene bune care-au fost şi ele gravide, o
clinică unde vor naşte, haine pe care să le poarte. Nu le băgaţi în sperieţi cu
opinii nesolicitate despre un medic sau altul, despre laptele praf sau despre
pătuţul de la Ikea. S-ar putea să daţi peste cap o decizie la care Gravida a
lucrat luni la rînd. Hormonii fac oricum dificilă viaţa Gravidei, orice urmă de
îndoială aruncată peste ce a făcut Gravida sau urmează să facă e extrem de
periculoasă.
6. Nu predicați.
Gravida nu are nevoie
de discursuri. Pe lîngă faptul că nu se poate concentra la nimic mai mult de 1
minut, ea vrea să creadă că ia singură deciziile pentru propria burtă. E
interesant să audă poveştile altor burţi, dar nu vrea să le vadă pe acestea
ridicate la rang de Burtă Absolută. Doar pentru că altor femei naşterea
naturală li s-a părut mai tare decît cel mai tare orgasm nu înseamnă că şi ei i
se va întîmpla la fel. Sau că vrea să se fie convinsă de asta.
7. Nu îndopaţi Gravida.
Doar pentru că are burtă
nu înseamnă că mănîncă tot timpul, nici că trebuie să îi strecuraţi în buzunare
bombonele şi crenvuşti în foietaj. E drept că e 2 în 1, dar asta nu înseamnă că
mănîncă biata două mic dejunuri, două prînzuri, două cine şi 6 gustări. De
fapt, teoria zice că o gravidă trebuie să mănînce cam cu 20% mai mult decît o
femeie normală. (thx, MD,
că mi-ai semnalat importanţa acestei reguli, îmi scăpase)
8. Nu contraziceţi
Gravida.
Aici nu vă spun decît:
hormoni. Dacă nu mă credeţi, vă poftesc să mă contraziceţi.
9. Nu minimalizaţi
răul Gravidei.
Lăsaţi-o să se plîngă.
N-o întrerupeţi la fiecare frază să îi spuneţi Da, ştiu, eu am avut greţuri MAI
mari, dureri de spate MAI atroce, burta MAI mare etc etc. N-o interesează, aţi
născut, gata, aţi trecut de partea cealaltă a gardului, aveţi voie să vă
plîngeţi de bunuri distruse şi de copil obraznic, dar nu de fosta sarcină. Acum
e rîndul ei să se plîngă, disconfortul ei e CEL MAI MARE. Compătimiţi-o, nu încercaţi
s-o convingeţi că se poate şi mai rău. Nu vrea să ştie.
10. Nu uitați: Gravida
e și ea OM.
Nu e cangur cu
marsupiu, nu e pisică gestantă, nu e monstru isteric. E același om
pre-gravidie, nu i-a scăzut IQ-ul, nu i-a mai crescut o mînă, s-a mai rotunjit
pe ici pe colo, e drept, dar kilogramele în plus şi balonarea n-o transformă în
altă persoană.
Puteți în schimb să-i
faceți cadouri drăguțe, să-i spuneți că e frumoasă, merge chiar și aia cu
pielea care strălucește, deși ea știe că e doar din cauza excesului de sebum,
încurajaţi-o că tot ce face e minunat, că nu s-a îngrăşat mai deloc (chiar dacă
cele 20 de kilograme extra se văd din turnul BRD), şi, cel mai important, că
există viaţă şi după naştere şi că o să veniţi pe la ea cînd ea o să fie legată
cu lanţuri de gura bebeluşului flămînd.
14.04.2015. Mami:
Primul zbor cu +1 la
purtãtor; călătorind la Budapesta.
23.04.2015. Mami:
Momentul ăla când stomacul urcă în ficat, un plămân se-nfinge într-o coastă, iar restul organelor o pun de-un mosh pit...21 săptămâni de fericire, yeeey! :)))
24.04.2015. Mami:
"Nu ştiu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te ţin de mână..."
29.04.2015. Mami:
iubitul meu de mici dimensiuni; profil de pitic (are nasu' lu' ta-su)
21.05.2015. Mami:
Azi îmi propun să fac 1 lucru. Unul singur, că mai mult mă epuizează; și-așa am început să gâfâi la fiecare 5 pași de pinguin rotofei.
Unu', da' bun, vorba poetului. Pe îndelete, minuțios și pe deplin. Hai să fie spor!
22.05.2015. Mami:
Cine s-a prins care-i faza cu
gleznele umflate în sarcină, fiți drăguți și spuneți-mi și mie.
Încep să-mi imaginez cam cum se simte un pui de elefant când învață prima oară
cum stă treaba cu aparatul de mers... :)))
13.06.2015. Mami:
Dimineaţa pe rãcoare
Am dus burtica la mare...
19.06.2015. Mami:
Jurnal de sarcina, 29 de săptămâni (și ceva mărunt):
1. îmi e dor de tocuri, de talpă
înaltă, de orice mă ridică mai mult de 2 mm de la sol; și apropo de...
2. am uitat cum sunt gleznele mele ne-umflate
3. am inventat cel putin 3 noi moduri de a ma ridica din pat/canapea/scaun care nu implică ridicat direct (unul dintre ele implică braț de soț)
4. ador să privesc la cum tresare burta la orice mișcare a preaminunatului, de la tremurul ușor de buric pe sughițuri moi, cadențate, la dealuri de piele când se-ntinde și miscă toată burta într-o parte, cu vârf cu tot
5. hainele maternity de vară sunt concepute special să facă orice mămică să arate ca o meduză sau, după caz, ca o acadea cu picioare...motiv pentru care:
6.
până nu găsesc ceva drăguț să-mi placă, n-am nici o problemă reală să parcurg
restul de 2 luni cu 2 perechi de pantaloni, 4 bluze și 1 rochie (bine că e
vară, nici n-am nevoie de mult)
7. încep să fac lista de activități pentru concediu maternal și-mi dau
seama că nu știu cu ce să umplu atâta timp liber :)))
8. în schimb, n-am făcut lista de cumpărături și nici planuri de mobilă; am doar o idee de copac alb pe perete și o pereche de șosețele albastre, primite pe 8 Martie de la mama (și una roz, pe-atunci nu știam...)
9.
frecvența și intensitatea activităților fizice din burta-mi mă fac să cred tot
mai des că am să dau naștere unui ied ... sau unui delfin, ambii la fel de zen,
oricum
10. îl iubesc cât toate iubirile din lume la un loc
26.06.2015. Mami:
Cum se numește când ea (pisica) face așa ceva, iar eu nu mai știu ce poziție confortabilă să inventez, în care să nu strivesc burtă, plămâni sau stomac?....Tupeu, așa se numește.
27.06.2015. Mami:
Cine știe un vin alb sec bun, ușor, perfect așa, cam ca un vin pe bune dar fără alcool, dați un semn și gravidei pofticioase, bine?
Tare aș mai da pe gât un pahar dintr-o răsuflare...
07.07.2015. Mami:
Uneori (cam de 50 de ori pe zi), când îl simt lovind tare și sigur în vreun organ, sau întinzându-se prelung și sucind burta după forma-i micuță, mă opresc din orice fac și mă gândesc cu dor la el. Mă întreb ce fel de om o să fie, ce personalitate o să aibă, ce fel de relație o să avem cu el. Și mai ales mă întreb ce fel de relație o să aibă el cu lumea în care se naște; lumea asta pe care eu de mult n-o mai admir, pe care o privesc mai degrabă cu neîncredere și cu teamă, pe care o simt mai adesea rea și rece și crudă decât minunată și plină de aventuri, ca atunci când eram copil. Mi-aș dori ca el să creadă că lumea e minunată și plină de aventuri, aș vrea să spere, să viseze și să lupte pentru ea, să încerce să vindece măcar un pic din răul asta murdar și molipsitor care ne înconjoară. Și poate atunci lumea va fi un pic mai frumoasă pentru el...
Până atunci însă, mă tem ca lumea în care se naște știe prea puține
despre speranță, vise și lupta pentru bine, mă gândesc la toate modurile în
care ar putea să-i facă rău și mă întreb ce șanse are de fapt un om să schimbe
lumea cu adevărat. Și atunci îmi petrec brațele strâns în jurul burții și îmi
doresc să mai pot trage încă un strat de piele peste el, să-l ascund și să-l
păzesc și să-l țin pentru totdeauna aici, unde-i cald și moale, unde-i în
siguranță indiferent ce s-ar întâmpla în lume, aici unde eu sper, visez și lupt
pentru el.
Căci știu că niciodată n-o să-i fie mai bine ca acum...
Nah, acuma fiecare are propria opinie despre lume... emoticon smile Eu mă refeream mai degrabă la modul general, la societatea în care ne chinuim să răzbatem, fiecare după puteri. Nu știu dacă oamenii sunt în esență răi, n-aș zice chiar că nu mai avem nici o speranță, dar până acum am avut mai degrabă impresia că oamenii buni și lucrurile frumoase în viață sunt excepțiile....iar asta e teribil de trist...
21.07.2015. Mami:
Ştii că te-ai făcut maaaaaare când se opresc doctori la întâmplare, cu ochii mari şi priviri curioase, să te întrebe în câte săptămâni eşti....:))))
29.07.2015. Buni:
Scrisoare catre
nepotelul nostru
Dragul nostru Bebiţă,
Urmează să vii peste o
lună în această lume, iar noi, cei pe care îi vei cunoaşte ca fiind familia
ta, suntem foarte nerăbdători să te vedem, să te ţinem în braţe, să te
iubim, să ne bucurăm de prezenţa ta şi de tot ceea ce vei aduce prin tine în
această lume, să-ţi dăruim cunoaşterea şi sprijinul nostru. Îţi urăm bun venit!
Continuarea, aici: http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2015/07/scrisoare-catre-nepotelul-meu.html
07.08.2015. Mami:
pentru că piticului îi place, mami ascultă pe repeat: Ed Sheeran & Rudimental "Bloodstream" [Official Music Video YTMAs]
15.08.2015. Mami:
Jurnal de sarcină, 37
de săptămâni (și ceva mărunt):
Dragul meu pui de om,
Știu că mai e puțin
până ne vedem pe viu și vom putea sta de vorbă pe îndelete cât om pofti, dar eu
parcă nu mai am răbdare și-ți scriu de pe-acum.
Ai să râzi, dar
‘nerăbdarea’ a fost termenul caracteristic al ultimelor câteva luni. Difuză la
început, simțită mai degrabă instinctiv și tăcut, dar tot mai puternică pe
măsură ce se scurgeau zilele care ne despart. Cu fiecare săptămână tăiată-n
calendar, cu fiecare mișcare tot mai hotărâtă în burta-mi tot mai
neîncăpătoare, am simțit că se adună așa un dor, o poftă să te văd, să te simt,
să-ți inspir adânc parfumul dulce de pui mic și nou și perfect, să te strâng în
brațe până te fac iar una cu sufletul din care te-ai născut.
Nu știu s-o pun în cuvinte
care să aibă sens, probabil pentru că e ceva atât de diferit de sentimentele pe
care le cunosc, dar uneori simt că parcă nici nu mai pot să respir de nerăbdare
la gândul că încă mai am de așteptat. Parcă-i așa ca o nevoie arzătoare, ca de
apă, de aer, să te țin în brațe, să te văd și să știu că ești real. Te simt pe
dinăuntru și te înconjor cu brațele pe dinafară și număr clipele până ne vom
vedea. Ca o adolescentă îndrăgostită, aștept și visez și mă topesc de dor.
Nu vreau să te grăbesc,
știu că încă mai ai un pic de crescut, dar abia aștept momentul în care o să
vrei și tu să ne cunoaștem…
Te iubesc cât toate
iubirile din lume,
Mami
26.08.2015. Mami:
El: "O ascultam pe
Aria (pisica) cum toarce şi mă gândeam la cum o să-i explic lui Victor ecuaţii diferenţiale
când o să fie mare..."
27.08.2015. Mami:
Micul nostru pui
perfect. 4.140g, dintr-o mamă mică şi un tată slab :))) genele noastre
ne-au sabotat. :)))
28.08.2015. Mami:
Prima noapte fără crize
de plâns...there is a God!!
30.08.2015. Buni:
Victoria Bunei
Vestiri
Programarea perfectă:
Vineri 21 august,
dimineaţă, la control:
-
Copilul e foarte bine, iar evoluţia lui arată
că
este mai mare decât ar spunea-o graficul. După
părerea
mea, ai putea să naşti oricând, chiar şi
azi. Aşa că fii pregătită.
-
Domnu’ Doctor, nu pot să nasc azi, că
n-avem pătuţ. L-am comandat şi
aşteptăm
să-l
primim acasă. După ce vine, pot să
nasc.
Vineri după amiază
venea curierul cu pătuţul.
Sâmbătă dimineaţă
începea travaliul.
Sâmbătă la prânz Copilul
vroia acasă, în pătuţul lui. Şi pe bună dreptate. Îl cam deranjau înghesuiala
de la maternitate şi toţi ţâncii ăia plângăcioşi de-acolo.
Luni testa deja
salteluţa confortabilă din pătuţul proprietate personală: “Mami, dacă îmi scoţi pampers-ul, aş putea să-mi dau seama
mai bine dacă face toţi banii... Deocamdată pot să spun că e prea mare chiar şi
pentru mine. Ca şi autocarul ăla cu un milion de accesorii căruia voi îi
spuneţi “căruţ”. Pe bune, mami, câţi bebeluşi credeai că ai în burtică? Hi, hi,
hi.... Lasă, că am ocupat eu locul cât pentru mai mulţi alţii la un loc. Nu-i
aşa că sunt un bărbat mare, şi frumos, şi perfect, şi impresionant, şi că o să
mă laşi să schimb lumea? Nu-i aşa, mami? Şi, tati, ia zi: când batem o minge la
poartă? Sau un şah, ceva...? Sau o tură cu motorul? Că a cam ruginit în
garaj...”
Marţi avea şi un nume:
Victor Grabriel.
Victor = VICTORIE
Gabriel = Arhanghelul
Gabriel care i-a adus Fecioarei Maria BUNA VESTIRE: Naşterea lui Iisus, a
Dumnezeului-Om.
Victoria Bunei Vestiri.
31.08.2015. Mami:
Momentul ăla când
copilul adoarme singur sau legănat, pe om, în patul nostru sau în pătuţul lui,
cu zgomot sau fără, în braţe sau la orizontală, în maşinã cu Rock FM....
02.09.2015. Mami:
Colici = un cuvânt din
6 litere pentru "Nu ştiu ce are copilul dumneavoastră"
Are foarte rar şi durează puţin, avem
noroc la capitolul ãsta. Oricum, skin-to-skin e cel mai eficient de
departe. Dar tot mă irită cât de uşor dau toţi din umeri când vine vorba
de cauze - pe principiul 'dacã nu-i nimic altceva, e colici, dar nu întreba de
ce apar sau cum să previi, că nu ştie nimeni'. Colicii, acest mister de
nepătruns al vieţii de bebeluş. :)))
Da, cunoastem teoria, oricum fiecare
medic neonatolog sau pediatru va avea cate o alta explicatie si propunere de
rezolvare. Si cu alaptarea e treaba cu cantec; si sugarii hraniti cu formula
pot face colici, sau nu.
03.09.2015. Mami:
Pumnişorii cei mai mici
strâng cel mai tare.
04.09.2015. Buni:
De la “a fi
mama” la “a fi bunică”
Sunt bunică. Da, da,
chiar sunt. Pe bune!
Ok, nici mie nu-mi prea
vine-a crede, dar chiar aşa e: sunt bunică. Ştiam că avea să vină şi momentul
ăsta al recunoaşterii acestui adevăr şi mă pregătesc de ceva vreme să reuşesc
eu mai întâi să asimilez noţiunea aceasta, atât ca definiţie şi sens, cât şi în
privinţa responsabilităţii şi demersurilor pe care le presupune, înainte de
a-mi susţine ferm şi cu emfază în faţa naţiunii această nouă titulatură. N-am
reuşit încă, dar mă mai străduiesc. Poate tocmai de aceea nici ceilalţi nu mă
cred.
“Hei, sunt
bunică!” Aud râsete înfundate şi zâmbete complice, ca după o
glumă bună. Poate le aud doar în capul meu, dar….
Oricum aş întoarce-o,
tot e greu de crezut. Repet de câteva ori afirmaţia, încerc din răsputeri să
mi-o asum ca fiind adevărată şi ca făcând referire la propria mea persoană, dar
mă blochez întrebându-mă: chiar e vorba despre mine? EU sunt bunică? EU?? Nu
pot să cred…. Nu poţi? – mă întreb retoric, ca-ntr-un dialog imaginar cu mine
însămi. Păi, ce să mai zic atunci de reacţia celorlalţi?
Mă uit în oglindă.
Bunică?? Pffiiiuuuuu!!!! Ce glumă bună! Neeeee…….
Continuarea aici:
Concluzia:
De la “a fi mama” la “a fi bunică” a fost nevoie doar de o clipă, de un scâncet, de o dorinţă de viaţă. Şi de iubire.
Da, sunt bunică. Şi
este atât de plăcut…
08.09.2015.
Mami:
Cum e când încerci să
furi 10min de somn (sau măcar simplă odihnă) cu copilul pe piept, pisica în
poală și briză la fereastră....
09.09.2015.
Mami:
Dragul meu pui de om,
Știu că acum pârțurile
îți par așa un chin cumplit, nu le înțelegi și nu le suporți, și singurul mod
de a le procesa pe care îl știi e să plângi și să urli cât te țin bojocii...dar
crede-mă pe cuvânt, peste 18 ani o să te pufnească râsul când
"comiți" vreunul. Pe bune. Așa că hai s-o luăm mai ușor cu
concertele, d'accord?
Cu drag,
Mami (care te iubește,
chiar dacă îi faci creierii praf)
14.09.2015.
Mami:
Şi ne-am întors în
spital.... Puiul a făcut o nenorocită de stafilococie cutanata care nu
a răspuns la tratamentul ambulatoriu...aşa că am ajuns la măsuri extreme... el
nu are nici un stres, e cuminte și îndură tot, eu sunt aia cu nervii praf, urăsc
spitalele și mă termină psihic să știu că bagă atâta antibiotic în el emoticon frown dar cu
puțin noroc, sper să stăm doar puțin..
15.09.2015. Mami:
Pe vremea când aveam
pene în urechi și vise în cap, și nu știam nici ce-i durerea, nici cum arată o minune...
16.09.2015.
Mami:
Momentul ăla când te
chinui 30 de minute să adormi copilul,ca să poți fugi 30 de secunde până la
baie..
22.09.2015.
Mami:
Am apucat să clipesc de
fix trei ori şi deja s-a scurs o lunã de când inima mea a plecat să locuiască
într-un trup mai mititel...
28.09.2015,
despre 28.09.2013: Mami:
Atunci eram doi și-o
pisică. Acum suntem trei, două pisici și-un cățel. Eu cred c-am făcut bine.
06.10.2015: Mami:
Gata, mi-am găsit
chemarea, de azi mă fac saltea pentru bebeluși - record absolut, 4 ore jumate,
aproape neîntrerupt.
24.10.2015
– Sfantul Botez
25.10.2015:
Mami:
Momentul ăla în care
bebe adoarme singur pentru prima oară....
27.10.2015:
Mami:
Iubitul meu de mici
dimensiuni,
Nu știu ce părere ai
tu, dar eu m-am răzgândit, nu vreau să mai crești. Ai abia 2 luni și-un pic
(deși parcă abia ieri ne cunoșteam pentru prima oară, tu cu ochii-n ceață, eu
cu ochii-n lacrimi), însă timpul trece, tu crești parcă exponențial și toate minunile
pe care le trăim acum vor fi în curând doar amintiri; știu că în locul lor vor
veni alte minuni, însă eu nu sunt pregătită să renunț încă la cele de-acum. Așa
că mă îmbib bine cu fiecare zi, fiecare clipă
trăită împreună, cu tot din tine gravat pentru totdeauna în mine.
Pielea ta albă și
moale, care se adună în cute de grăsime pe mâini, degete și picioare.
Fundul rotund și pulpele dolofane, care zvâcnesc într-una ca ale unui brotăcel.
Tălpile roz și mai mult groase decât late, din care pornesc câte cinci cârnăciori pufoși.
Pielea de pe tălpi, cel mai fin lucru din lume.
Fundul rotund și pulpele dolofane, care zvâcnesc într-una ca ale unui brotăcel.
Tălpile roz și mai mult groase decât late, din care pornesc câte cinci cârnăciori pufoși.
Pielea de pe tălpi, cel mai fin lucru din lume.
Pumnii mereu strânși,
rotunzi și moi ca niște chifle.
Ochii mari, de un
albastru-oțel, mereu căutând, urmărind, studiind totul și pe toți din jur.
Genele imposibil de lungi și vârtejul din creștetul capului.
Genele imposibil de lungi și vârtejul din creștetul capului.
Nasul ca un nasture.
Mutrițele tale, mereu
drăgălașe, atunci când râzi, când plângi, când descoperi ceva nou, și cam
întotdeauna, de fapt.
Felul în care încerci să te cațeri pe mine, împingându-te în brațe și-n tălpi ca să vezi peste umăr, și scâncetul frustrat că nu-ți iese (încă).
Mirosul tău de bebeluș,
a castane coapte, a lapte și-a cald.
Somnul tău pe burta mea, cel mai relaxant, și sforăitul mic și piuit, ca un greieraș.
Privirea hipnotizată cu care urmăreşti pisicile.
Somnul tău pe burta mea, cel mai relaxant, și sforăitul mic și piuit, ca un greieraș.
Privirea hipnotizată cu care urmăreşti pisicile.
Hotărârea cu care
strângi pumnii când îți pun pupici în palme.
Plânsul pe motiv de
pârțuri.
Felul în care adormi în
timpul suptului, sau sugi în timpul somnului.
Scâncetele tale
nerăbdătoare când dispar de lângă tine și bucuria cu care te lipești de mine
când te iau din nou în brațe, parcă aș fi lipsit o viață-n cinci minute.
Plescăiala leneşă din somn.
Plescăiala leneşă din somn.
Felul în care adormi
purtat la plimbare, cu nasul în vânt.
Răsfățul de dimineață.
Totul.
N-o să uit niciodată
cât de bucuroasă sunt că ești aici, mic și perfect, că te iubesc, cât te
iubesc.
Cu drag,
Mami
01.11.2015: Mami
Anul ăsta mă cuibăresc
la cald cu un pui de om, ronțăi turtă dulce și planific o sesiune de pus
murături...și parcă e mai bine decât atunci...
13.11.2015:
Mami
Iubitul meu pui de om,
Mulți mi-au zis, încă
înainte de a te naște tu, să am mare grijă ce fac, să nu te țin prea mult în
brațe. Că nu e bine, că risc, că te înveți așa, n-o să mai vrei să dormi singur
sau să stai singur și o să înveți să mă manipulezi, să ceri mereu în brațe, că
o să-mi facă praf coloana, că mă condamn singură și o să regret.
Stai fără grijă, eu o
să te țin oricum în brațe; cât vrei tu, cât ai tu nevoie, și poate încă un pic
după asta, pentru mine.
Te-am ținut mai bine de
9 luni în mine, cuibărit între coaste, lipit de inimă, îmbrățișat din toate
părțile de toată ființa mea - cum aș putea să te las acum singur, în spațiul
ăsta mare și rece și gol, după ce atâta vreme ai cunoscut doar căldura și
îmbrățișarea mea?
Mi-au spus că o să te înveți și nu-i bine; ciudat, mie asta nu-mi sună a amenințare, ci mai degrabă a binecuvântare. Păi cum, să ții în brațe pe cel mai iubit om din lume, pentru că el vrea să-l ții în brațe, ar putea fi vreodată ceva de rău? Să știe că ești acolo, cu toată dragostea și căldura, indiferent ce s-ar întâmpla, ar putea fi oare, în vreo lume, ceva de rău?
Mi-au spus că o să te înveți și nu-i bine; ciudat, mie asta nu-mi sună a amenințare, ci mai degrabă a binecuvântare. Păi cum, să ții în brațe pe cel mai iubit om din lume, pentru că el vrea să-l ții în brațe, ar putea fi vreodată ceva de rău? Să știe că ești acolo, cu toată dragostea și căldura, indiferent ce s-ar întâmpla, ar putea fi oare, în vreo lume, ceva de rău?
În brațe mi-ai zâmbit
pentru prima oară, aici ai învățat să gângurești și să-ți ții singur capul
drept. În brațe știu exact când ți-e foame, somn sau doar vrei să mă simți
aproape. Când te țin în brațe, pot să te îmbățișez și să te pup la discreție,
iar de asta nu cred că am să mă satur vreodată. Somnul tău pe mine este cel mai
relaxant, pentru amândoi; iar când te țin să stai în picioare pe picioarele
mele, faci cele mai hilare mutrițe. Împreună dormim, mâncăm, dansăm, iubim.
Bineînțeles că poți să stai și singur, câte un pic mai mult în fiecare zi, pe măsură ce descoperit lucruri, culori și sunete noi. Știu că va veni o vreme în care vei pleca să descoperi lumea singur, în care chiar voi tânji după momentele în care nu te dezlipeai de mine și probabil voi alerga eu după tine să ne ținem în brațe.
Bineînțeles că poți să stai și singur, câte un pic mai mult în fiecare zi, pe măsură ce descoperit lucruri, culori și sunete noi. Știu că va veni o vreme în care vei pleca să descoperi lumea singur, în care chiar voi tânji după momentele în care nu te dezlipeai de mine și probabil voi alerga eu după tine să ne ținem în brațe.
Până atunci însă, te
voi ține cât pot de mult aproape de mine, de sufletul care te adoră imposibil
de mult, de inima din care te-ai întrupat și care cred că încă nu și-a dat
seama că noi nu mai suntem un singur trup. Te voi ține în brațe oricât ai tu
nevoie....pentru că și eu am.
Cu drag,
Mami (care a scris toate astea cu o singură mână, cealaltă fiind încolăcită în jurul tău)
Mami (care a scris toate astea cu o singură mână, cealaltă fiind încolăcită în jurul tău)
*************************
04.12.2015: Mami:
Când descoperi cum sã ţii lucruri în mâini, parcă nu le-ai
mai da drumul...vreodatã...:))
14.12.2015: Mami
Să tai unghiuțele unui bebeluș mic e ca și cum ai încerca să
dezamorsezi o bombă care ți se viermuiește în mâini...cea mai adorabilă și mult
iubită, cei drept, dar totuși...
21.12.2015: Mami
Momentul ăla în care părintele încearcă să distreze odorul
cu jucării cu sunete, zdrãngãnele şi voci amuzante, iar el e complet fascinat
de o sticlă de 2L cu capacul roşu.... si... DEJA mă
uit după jucării sofisticate :))) nu mă văd bine...
24.12.2015:
Mami
Prima noapte. Bradul a supraviețuit intact cu două pisici.
Există speranță.
11.01.2016: Mami:
Atunci când ies la plimbare cu un pui de aproape 8kg în
sistem şi un altul de aproape 20kg în lesă şi cânt
"Un cuţuloi
Tare trăgea
De o lesă la plimbare
Şi pentru că Nu se rupea A mai chemat un cuţuloi..." Ne plimbăm de 1 oră. Să vedem câţi cuţuloi strângem...
"Un cuţuloi
Tare trăgea
De o lesă la plimbare
Şi pentru că Nu se rupea A mai chemat un cuţuloi..." Ne plimbăm de 1 oră. Să vedem câţi cuţuloi strângem...
22.01.2016: Mami
5 luni de bebeluşealã, dulci ca o prăjitură cu budincã de
vanilie și ciocolată deasupra
26.01.2016: Mami:
Ce faci când vrei neapărat să fii mobil, dar ești încă mic
și nu te poți târî prea bine? Simplu: te învârți pe loc sau dai în spate, ca
racul. :))))
cel mai tare mă amuză când, în
entuziasmul noii mișcări, se împinge de picioare înainte, dar pentru că mâinile
nu-l ajută, se proptește cu fața în cearșaf, unde mormăie nemulțumit și
apostrofează cu emfază, încă dând viguros din picioare :))))
21.02.2016: Mami :
Doi ani mai tarziu, vocabularul s-a mai diversificat, iar eu inca ii ador
vocea
dupa o amintire de la 21.02.2015: Da-da-da-da-da-da-da-da..." de
dimineaţã pânã seara....îi ador vocea
22.02.2016:
Mami:
S-au scurs deja 6 luni de când trăiesc, râd, mă joc, învăț,
iubesc mai mult. De când el a sosit în brațele mele și fără să știe, m-a făcut
să fiu mai mult. Și ăsta-i abia începutul. Te iubește mami, pui mic!
25 iulie 2016 la 16:43: Mami:
Văd cum se trezește un băiețel în bebelușul meu. E la pragul acela în care încă mai păstrează din frăgezimea bebelușului, însă tot mai mult văd sclipind în el independența și hotărârea băiețelului care pornește să cucerească lumea. Este fascinant să-l urmărești, dar în același timp un pic înfricoșător, căci nu știu dacă sunt pregătită să nu mai fie bebeluș.
Ce-i drept, băiețelul este de poveste. Unul adorabil, cu brațe pufoase și picioare delicioase, încă grăsune (în ciuda consumului masiv de energie), îmbrăcate în piele fină. Un băiețel cu ochi de topaz și păr de înger, fix suficient de mult cât pentr-o mini creastă hipsterească. Care deja știe bine ce vrea, și cum sa ceară, în felul lui non-verbal. Un băiețel care câștigă lupte grele, finalizate în victoria de-a face doi pași. Care nu se știe cât rezistă, dar el tot nu se lasă, oricum.
Apoi are puteri din astea supranaturale. Poate dormi 2 minute întregi și să fie mai fresh decât alții dup-o noapte. Îi plac complimentele, zâmbește la orice străin ca la mamă-sa, clipește rar, plânge cu lacrimi și râde în hohote și chiuituri. Are stări de dispoziție: acum chirăie, acum strigă cu emfază, și se uită încruntat, mirându-se că nu înțelegi.
Mă face să râd. Îmi caută mereu chipul și zâmbetul, care sunt mereu acolo, la locul lor, pentru el. Scoate anumite sunete sau face intenționat chestii despre care știe că mă amuză. Râde de râsul meu, chicotește ca un ieduț și-i văd toți cei șase dinți ca niște perluțe și iar mă umflă râsul. Încă nu știe exact ce zice, dar aruncă generos silabe în toate direcțiile. Cântă....sau încearcă.
Mă face să plâng. Mă caută noaptea scâncind încetișor, iar când mă găsește, se lungește lângă mine și suspină adânc. Mă strigă când e speriat, aleargă spre mine și se lipește de mâinile și picioarele mele ca nisipul de pielea udă.
Văd cum un om mic descoperă lumea în care-a venit și învață s-o cunoască. Oare așa am fost și noi odată? Nu stă locului nici-o secundă mai mult decât e necesar. E capabil să parcurgă casa în lung și-n lat de zeci de ori, ca un tanc mic și gălăgios. Are o pasiune aprinsă pentru orice e interzis: boabele pisicilor, papuci de grădină, ștechere, bretele de sistem de purtare, căști, mouse-i, ochelarii mamă-sii. Pe care și le-ndeasă pe gât, de zici ca n-a vazut mâncare de o săptămână. Îi place să urmărească programul mașinii de spălat. Încearcă să folosească mătura. Își scoate cărți sa îi citesc, și urmărește desenele pe care i le arăt cu degetul. E fascinat de legea gravitației: azvârle orice prinde, le urmărește concentrat cum cad sau se rostogolesc, apoi o ia de la capăt neobosit. Se ridică pe vârfuri, se trage cu mâinile de rafturi să ajungă mai sus. Îi place sa imite sunete, încearcă minute în șir să producă ceva nedefinit, care-l face să râdă.
Are un curaj orb, se aventurează oriunde poate ajunge. A descoperit singur cum să se urce pe canapea fără să-i arăt, cum să pășească nesusținut, cum să deschidă uși, sertare, recipiente, dulapuri. E neobosit dupa informație, după încercări și descoperiri, îi văd ochii sclipind cu bucuria unei noi achiziții.
Văd cum un suflet limpede care-a ajuns la noi în casă își manifestă emoția înainte de a avea limbaj. Cred că e cel mai frumos lucru să fii fericit fără a traduce asta prin cuvinte. Să te bucuri fără să știi că aia-i bucurie. Să plângi, fără să știi ce-i aia supărare. Iar a fi martor la astfel de transformări e o minune în fiecare zi. Să-l vezi cum își descoperă puterea.
Ești fericit, Broscuțule?
Te iubește mama. "
04.10.2016: Mami:
În parc, la
cãsuţa porumbeilor, e vremea cinei. Îi arăt lui Victor grămada de zburători
înghiontindu-se după firmituri.
- Uite, iubitule, porumbei! Ciugulesc, vezi?
- Agubusi! exclamã el încântat, arătând cu degetul spre înaripaţi.
- Porumbei, pui mic.
- Pemebup.
- Po-rum-bei, repet eu răspicat.
- Pubudei!
Gata. Ãia sunt.
- Uite, iubitule, porumbei! Ciugulesc, vezi?
- Agubusi! exclamã el încântat, arătând cu degetul spre înaripaţi.
- Porumbei, pui mic.
- Pemebup.
- Po-rum-bei, repet eu răspicat.
- Pubudei!
Gata. Ãia sunt.
26.11.2015: Mami:
"[..]Bampir... ce-i aia, bampir?Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!..."
22.02.2017
BĂIEȚELUL DE 1 AN ȘI 6 LUNIMă uit la el și mă îmbăt cu toată frumusețea și istețimea lui. Copilul ăsta a luat tot ce era mai bun de la noi. Sau poate aveam nevoie de el ca să vedem “bunul” ăsta din noi. Ochii lui albaștri. Nasul ușor bombat. Buzele conturate. Burta înainte și fundul înapoi. Cum merge clatinându-și umerii, uneori și fundul, în pas apăsat, ca de general la defilare. Cum vorbește precipitat, într-o limbă pe care încă nu o înțelegem, dar cu intonație și emfază. Pocește cuvinte și amestecă silabe, și uneori se enervează că nu înțelegi. Se cațără peste tot, în special unde nici nu ți-ar trece prin minte că te poți urca. Se agață de sertare, se prinde cu degetele de masă și se ridică pe vârfuri să arunce un ochi deasupra, se aburcă pe tot ce prinde, vrea să vadă, sa fie înalt și mare, să participe la tot ce facem noi. Dă cu aspiratorul, cu mopul, cu mătura, șterge cu șervețele umede masa, podeaua, pisicile. Își duce hainele murdare în coș, apoi le încarcă atent în mașina de spălat. Îi place să apese butoanele programelor de spălare și să urmărească tamburul prin hublou. Doarme liniștit, cu genele lungi și dese lipite, etalate evantai pe pomeți rotunzi și moi. Uneori se mai trezește noaptea, cu câte o interjecție abruptă, uitându-se panicat în jur să se asigure că nu e singur. Îl trag aproape, sau se urcă pe pieptul meu, se cuibărește cum poate mai bine și adoarme cu nasul într-o claviculă și brațele atârnând pe lângă mine ca două liane pufoase. Dimineața zâmbește senin, încântat că e o nouă zi, și mă trezește cu un pupic umed aplicat strâmb pe vârful nasului. E interesat de fotografie. Face multe selfie-uri interesante, cu câte o frunte sau jumătate de ureche în cadru, restul tavan, bibliotecă sau o coadă de pisică. Dansează și cântă, îngănând stângaci sunete și frânturi de silabe. Îi pun muzică sau îi cânt și el se învârte în jurul axului propriu minute în șir, cu mâinile pe burtă sau fluturând pe lângă cap. Alteori vrea în brațe, să dansăm împreună. Își pune ușor capul pe umărul meu, mă înconjoară bine cu mâinile și picioarele și ne legănăm așa încetișor, absorbiți unul de altul. Vine alergând când îl chem în brațe, și se lipește tot de mine, ca untul moale pe pâinea caldă. Habar n-aveam cât pot sa pup înainte de el. Manâncă singur. Mult și de toate. Ridică tacticos furculița lui mică și înfige cu patos în omleta-victimă, privind-o pofticios și mândru de sine totodată. O analizează atent, apoi o introduce hotarât fix între măsele, mestecând satisfăcut, privind în jur ca un lord deasupra domeniului. Repetă operațiunea până când în farfurie nu mai rămâne nimic, după care se uită în jur, în farfuriile celorlalți, doar-doar o mai nimeri și pe la el câte ceva. Îi plac mult pastele, puiul la cuptor cu miere și muștar, pâinea cu unt, dar și lactatele, supele-cremă sau cartofii dulci copți, pe care îi alege primii dintre alte legume. Nu-i plac ciorbele, însă, sub nici o formă, rețetă sau compoziție. Îi place să ieșim la plimbare în sistem de purtare. Și deși nu mai e demult un puișor mic și ușor, nu sunt pregătită încă să renunț la asta. Când pune capul pe pieptul meu și cade într-un somn adânc, cu gura deschisă și membrele atârnând, sau chiar și când țopăie vesel în sistem ca un ied pe anfetamină, de simt că-mi pocnește splina, îmi dau seama că nimic nu va aduce înapoi timpul de-acum, așa ca profit de el cât pot. Este cooperant, în general nu trebuie să insist mult să facă ceva. Îi place când îi spun ”Te rog” și ”Mulțumesc”. Învață să se îmbrace singur, exersează mișcările cu atenție și satisfacție. Își recunoaște diverse părți ale corpului, și își pune mâinile pe cap în semn de empatie atunci când îi spun că mă doare ceva. Îi place la plajă, adoră nisipul dar nu și marea (încă), însă la fel de mult îi place și în zăpadă, uneori nici nu observă când se udă și are mâinile reci. Ador cum mă îmbrățișează când mă vede tristă, și cum împarte cu generozitate pupici. Cum mă cere în orice secundă fiindcă nimeni nu-i poate fi siguranță așa cum îi sunt eu. E vesel și sociabil cu străinii, și preferă să inițieze el interacțiunea. Zâmbește tuturor ca și cum ar fi mamă-sa, și se joacă de-a v-ați ascunselea pe după capul meu, cu doamnele în autobuz. Se joacă fericit cu orice oală, bidon de plastic, șervețel, orice lingură, crenguță, pernă sau șurub. Și aflăm că nu avem nevoie de lucruri scumpe ca să fim fericiți. Are inițiativă. Știe exact ce vrea să facă și când. Înțelege mai tot ce-i spui, prinde repede cuvinte și noțiuni noi, chiar dacă nu le rostește. Flutură degetul încoace și-ncolo când vrea să ceară sau să arate, folosește frânturi de silabe, interjecții și intonații ca să se facă înțeles. Cred că o să ne distrăm când o să descopere cuvintele. “Pubudei” e porumbei. “Oa" e broasca. "Aoio” e avionul. "Banana” e singura pe care o pronunță perfect. Citește. Are cărți preferate, câteva cu obiecte și animale din multe categorii și unele cu povești. Le alege singur din bibliotecă, mi le aduce și mi le pune în mână, să-i citesc. Se urcă tacticos pe canapea lângă mine, și se așează comod, cu picioarele întinse, mâinile în poală și ochii lipiți de pagini. Îi plac mult carțile cu zgomote, imită fiecare animal pe care îl știe, și cele gen Peep Inside, cărora le desface cu răbdare toate clapetele. Adoră animalele. Aleargă pisicile prin casă când le vede, le frământă blana și le strânge în brațe dacă îl lasă. Întinde degetul să atingă nasul câinilor, chiuie vesel când ei se agită pe lângă el, și le imită lătratul când îi aude. E sănătos și rezistent. A răcit de doar trei ori până acum, în general doar cu muci, o singură dată a făcut un pic de febră. I-au ieșit aproape toți dinții și jumătate din măsele, fără mare circ. E înalt pentru vârsta lui, e întotdeauna o provocare să-i găsesc îmbrăcăminte potrivită. E blonduț, încă și acum, spre nesfârșita mea delectare. Are cel mai minunat și molipsitor râs din lume.
E răbdător, cald, afectuos, frumos, rotund, molcuț, alb, miroase tot a puf și a cald și a iubire.
E cel mai fascinant și simpatic omuleț pe care l-am cunoscut vreodată. Nu-mi mai aduc aminte cum era viața noastră fără el, probabil ceva mai săracă și mai plictisitoare.
19.05.2017:
Mami:
După-masă de Vineri, lenevim pe canapea. Victor îmi aduce cărți să-i citesc,
eu îl provoc să exersăm cuvinte noi. Într-o carte despre animale, el dă
paginile, iar eu îi descriu. Eu: ...scarabeul este un fel de gândăcel, care locuiește în deșert...
Victor: Ghidac!
Eu: ...elefanții sunt cele mai mari animale de pe pământ...
Victor: *imită sunetul scos de elefant* Eu:...în junglă poți vedea tot felul de papagali colorați... Victor: Papanga! Eu:...tucani cu ciocul maaare... Victor: Tucan! Eu: ....gorile puternice... Victor: *imita gorila în stil King King* Eu:....și o mulțime de pești în râuri și fluvii.... Victor: Pitanana! Eu: Pești, puiule. Victor: Pitanana!
Mda. Ăștia sunt
22.05.2017:
Mami:
Un an mai tarziu, visul nostru creste odata cu tine
Pentru ca in urma cu un
an: Nouă luni te-am copt în mine, te-am hrănit din carnea, sângele şi sufletul
meu, am ţesut vise despre cum vei fii, cum ne va fi împreună, cum vom trăi cel
mai frumos vis. Azi se fac nouă luni de când ne trăim visul deplin, de când ne
cunoaștem, de când ne iubim.
24.05.2017:
Mami:
9 ore de somn legate! yuuuhuuuuu! I feel young again!!
🎊
19.06.2017:
Mami
..."atâta timp liber"....ahahahahahahahaha!!!!
Dupa ce anul trecut: Jurnal de sarcina, 29 de săptămâni (și
ceva mărunt):
1. îmi e dor de tocuri, de talpă înaltă, de orice mă ridică mai mult de 2 mm de la sol; și apropo de...
2. am uitat cum sunt gleznele mele ne-umflate 3. am inventat cel putin 3 noi moduri de a ma ridica din pat/canapea/scaun care nu implică ridicat direct (unul dintre ele implică braț de soț) 4. ador să privesc la cum tresare burta la orice mișcare a preaminunatului, de la tremurul ușor de buric pe sughițuri moi, cadențate, la dealuri de piele când se-ntinde și miscă toată burta într-o parte, cu vârf cu tot <3 5. hainele maternity de vară sunt concepute special să facă orice mămică să arate ca o meduză sau, după caz, ca o acadea cu picioare...motiv pentru care: 6. până nu găsesc ceva drăguț să-mi placă, n-am nici o problemă reală să parcurg restul de 2 luni cu 2 perechi de pantaloni, 4 bluze și 1 rochie (bine că e vară, nici n-am nevoie de mult) 7. încep să fac lista de activități pentru concediu maternal și-mi dau seama că nu știu cu ce să umplu atâta timp liber :))) 8. în schimb, n-am făcut lista de cumpărături și nici planuri de mobilă; am doar o idee de copac alb pe perete și o pereche de șosețele albastre, primite pe 8 Martie de la mama (și una roz, pe-atunci nu știam...) 9. frecvența și intensitatea activităților fizice din burta-mi mă fac să cred tot mai des că am să dau naștere unui ied ... sau unui delfin, ambii la fel de zen, oricum :D 10. îl iubesc cât toate iubirile din lume la un loc
1. îmi e dor de tocuri, de talpă înaltă, de orice mă ridică mai mult de 2 mm de la sol; și apropo de...
2. am uitat cum sunt gleznele mele ne-umflate 3. am inventat cel putin 3 noi moduri de a ma ridica din pat/canapea/scaun care nu implică ridicat direct (unul dintre ele implică braț de soț) 4. ador să privesc la cum tresare burta la orice mișcare a preaminunatului, de la tremurul ușor de buric pe sughițuri moi, cadențate, la dealuri de piele când se-ntinde și miscă toată burta într-o parte, cu vârf cu tot <3 5. hainele maternity de vară sunt concepute special să facă orice mămică să arate ca o meduză sau, după caz, ca o acadea cu picioare...motiv pentru care: 6. până nu găsesc ceva drăguț să-mi placă, n-am nici o problemă reală să parcurg restul de 2 luni cu 2 perechi de pantaloni, 4 bluze și 1 rochie (bine că e vară, nici n-am nevoie de mult) 7. încep să fac lista de activități pentru concediu maternal și-mi dau seama că nu știu cu ce să umplu atâta timp liber :))) 8. în schimb, n-am făcut lista de cumpărături și nici planuri de mobilă; am doar o idee de copac alb pe perete și o pereche de șosețele albastre, primite pe 8 Martie de la mama (și una roz, pe-atunci nu știam...) 9. frecvența și intensitatea activităților fizice din burta-mi mă fac să cred tot mai des că am să dau naștere unui ied ... sau unui delfin, ambii la fel de zen, oricum :D 10. îl iubesc cât toate iubirile din lume la un loc
23.06.2017:
Mami:
- Victor, vrei la mami în wrap?
Râde și întinde mâinile să-l iau în brațe.
- Icu iap! (adică "Victor în wrap")
Râde și întinde mâinile să-l iau în brațe.
- Icu iap! (adică "Victor în wrap")
08.07.2017:
Mami:
Între timp a renunțat la palmă, dar degețelul e încă activ...
Pentru ca in anul trecut: Atunci când dimineaţa începe cu o palmă
mică şi adorabilã peste ochi, şi un degeţel care te scobeşte în nas....
02.08.2017:
Mami:
Vine încet, se apropie cu grijă, mă privește atent. Nu e
sigur ce fac, nu m-a văzut prea des așa.
- Mami?...
Își apropie fața mică și rotundă de a mea, înclină capul, mă scrutează. Începe să înțeleagă. Îl văd ca prin ceață, dar îl las să se apropie.
- Mami, nu pinge!
Întinde mânuțele mici, îmi atinge obrajii, o mângâiere ca aripile unui fluture. - Mami, mami, nu pinge!
- Mami?...
Își apropie fața mică și rotundă de a mea, înclină capul, mă scrutează. Începe să înțeleagă. Îl văd ca prin ceață, dar îl las să se apropie.
- Mami, nu pinge!
Întinde mânuțele mici, îmi atinge obrajii, o mângâiere ca aripile unui fluture. - Mami, mami, nu pinge!
09.08.2017:
Mami:
Prima propoziție: "Aici e p'osopu' ga'benu!"
Nu chiar de Oscar , dar pe-acolo. Stai sa vezi ce discutii paleriene vom purta noi de-acum 😂
Nu chiar de Oscar , dar pe-acolo. Stai sa vezi ce discutii paleriene vom purta noi de-acum 😂
21.08.2017:
Mami:
Fiecare om are nevoie sa crească, să înveţe şi să se
descopere în ritmul propriu. Ați văzut vreodată adulți normali care încă poartă
scutece, mănâncă tot cu mâinile sau comunică în sunete și silabe fără sens? Mă
îndoiesc. Fiecare copil va crește și va învăța. Graba părinților de a-i vedea
mari și independenți nu va fi egalată decât de regretul ulterior, ca "uite
ce repede a trecut timpul" și "mi-e dor de bebelușul care era copilul
meu". Copiii au nevoie să crească în ritmul lor, astfel ca, în timp, să
capete încredere autentică în ei înșiși și în puterile pe care încă nu știu că
le au...
22.08.2017:
Mami:
Acum doi ani, fix la ora asta, ne-am văzut pentru prima
oară. Atunci am aflat ce înseamnă perfecțiunea. Cu emoții, un gram de teamă,
nerăbdare și nesfârșită dragoste, îl primeam în brațe ca pe cel mai frumos vis.
Iar aventura noastră abia începea. Nu știam ce va urma, dar știam că va fi
bine. Că vom fi bine. Pentru că eram, în sfârșit, împreună.
29.09.2017:
Mami:
Eu și Victor, în bucătărie, pregătim cina. Adică eu
pregătesc cina, iar el clătește în chiuvetă orice-i vine la mână, de pe blat,
din uscătorul de vase sau din chiuvetă.
De-odată, se oprește și se întiiiiiinde din toți cei 96cm ai lui, să vadă pe după cotul meu cum decurg pregătirile.
- Ce 'aci, mami? Ce 'aci aici?
- Uite, puiule, tai niște conopidă pentru cină.
Evaluează progresul meu dintr-o privire scurtă, dar cuprinzătoare. - Da, bine. B'avo, mami. Și se întoarce la misiunea din chiuvetă.
De-odată, se oprește și se întiiiiiinde din toți cei 96cm ai lui, să vadă pe după cotul meu cum decurg pregătirile.
- Ce 'aci, mami? Ce 'aci aici?
- Uite, puiule, tai niște conopidă pentru cină.
Evaluează progresul meu dintr-o privire scurtă, dar cuprinzătoare. - Da, bine. B'avo, mami. Și se întoarce la misiunea din chiuvetă.
14.10.2017:
Mami:
Sâmbătă seara, program lejer. Elementul patern și odrasla
familiei, în cealaltă cameră, citesc dintr-o carte despre culori. La sfârșit,
recapitulează:
- Victor, poți să-mi spui ce culoare este asta?
- Ioșu! vine răspunsul ferm.
- Da. Și asta?
- Ga'benu. Pot să disting clar rânjetul încântat din vocea lui. - Bun. Și asta? Îmbătat de succes, copilul își ia avânt. - A'bastu, mov, veide, che'ioane, căței...
- Victor, poți să-mi spui ce culoare este asta?
- Ioșu! vine răspunsul ferm.
- Da. Și asta?
- Ga'benu. Pot să disting clar rânjetul încântat din vocea lui. - Bun. Și asta? Îmbătat de succes, copilul își ia avânt. - A'bastu, mov, veide, che'ioane, căței...
21.10.2017:
Mami:
Sâmbătă seara, program de relaxare. Pe canapea, cu micul blond, ne alintăm. La un moment dat, foarte serios, îmi culege ochelarii de pe nas și îi pune, tacticos, deoparte.
- Ios oche-iaii.
- Îmi pui jos ochelarii?
- Da. Dă şi din cap, să fie clar. - De ce? Mă scrutează atent, nasul lui la o palmă distanță de al meu. - 'Ăd mai bine ochii. - Să-mi vezi mai bine ochii? - Da. Îmi zâmbeşte larg, şi zâmbetul lui străluceşte ca soarele de vară.
Dacă aveţi nevoie de mine, eu o să fiu băltoaca aia mică de sub canapea.
28.10.2017:
Mami:
Sâmbătă dimineaţa. Ceasul se încăpăţânează să arate mai mult decât se vede
pe geam. Într-un final, ne dăm jos din pat. - Mami, hai să facem michijun!
- Mic dejun, zici, pisoiule? Bineee. Şi ce vrei tu să mănânci la mic dejun?
Pauză de gândire. Apoi, victorios:
- Pizza!
Yup, al meu e.
06.11.2017:
Mami:
Marți seara, ca oricare alta. Efectuăm rutina obișnuită de culcare, pasul 2:
"Tratative de schimbat în pijama". Odorul încearcă să îmbrace singur pantalonii, băgând ambele picioare prin același crac.
E bine. Intenția contează...
Îi arăt, încet, cum să schimbe macazul, apoi încep negocierile pentru bluză.
Dar el are alte planuri. - Uite, mami, pupă! Degetul se întinde edificator spre Ștrumfița blondă de pe bluza mea, care pupă un Ștrumf puțin buimac. - Da, pisoi mic, îl pupă. Îl iubește, cred. Așa fac oamenii când iubesc pe cineva, îi pupă. Brusc și hotărât, odorul dă să se ridice, agățându-se de bluza cu pupăcioși. - Și eu 'ubecs. Înoadă brațele mici pe după gâtul meu și îmi lipește un pup scurt și umed pe maxilar, în timp ce eu încerc să-mi adun neuronul de pe salteluța de schimbat. - Ce zici acolo, pui? Tu mă iubești? Îl simt cum se lasă moale în îmbrățișarea mea, și se lipește tot de mine, ca untul de pâinea caldă. - Da, 'ubecs.
Marți seara, incomparabilă.
07.11.2017:
Mami:
“- Uite! Un ti’h (tir) maie, caie a fost foa’te maie.”Acum e doar mare.
13 Noiembrie 2017: Mami:
2 ani mai tarziu, inca nu m-am saturat sa-l tin in brate
😍
ce-i drept, nu prea stiu de ce m-as saturat vreodata..
Dupa ce, in urma cu doi ani, in 13 Noiembrie
2015, spunea:
Iubitul meu pui de om,
Mulți mi-au
zis, încă înainte de a te naște tu, să am mare grijă ce fac, să nu te țin prea
mult în brațe. Că nu e bine, că risc, că te înveți așa, n-o să mai vrei să
dormi singur sau să stai singur și o să înveți să mă manipulezi, să ceri mereu
în brațe, că o să-mi facă praf coloana, că mă condamn singură și o să regret.
Stai fără
grijă, eu o să te țin oricum în brațe; cât vrei tu, cât ai tu nevoie, și poate
încă un pic după asta, pentru mine.
Te-am ținut
mai bine de 9 luni în mine, cuibărit între coaste, lipit de inimă, îmbrățișat
din toate părțile de toată ființa mea - cum aș putea să te las acum singur, în
spațiul ăsta mare și rece și gol, după ce atâta vreme ai cunoscut doar căldura
și îmbrățișarea mea?
Mi-au spus că o să te înveți și nu-i bine; ciudat, mie asta nu-mi sună a amenințare, ci mai degrabă a binecuvântare. Păi cum, să ții în brațe pe cel mai iubit om din lume, pentru că el vrea să-l ții în brațe, ar putea fi vreodată ceva de rău? Să știe că ești acolo, cu toată dragostea și căldura, indiferent ce s-ar întâmpla, ar putea fi oare, în vreo lume, ceva de rău?
Mi-au spus că o să te înveți și nu-i bine; ciudat, mie asta nu-mi sună a amenințare, ci mai degrabă a binecuvântare. Păi cum, să ții în brațe pe cel mai iubit om din lume, pentru că el vrea să-l ții în brațe, ar putea fi vreodată ceva de rău? Să știe că ești acolo, cu toată dragostea și căldura, indiferent ce s-ar întâmpla, ar putea fi oare, în vreo lume, ceva de rău?
În brațe
mi-ai zâmbit pentru prima oară, aici ai învățat să gângurești și să-ți ții
singur capul drept. În brațe știu exact când ți-e foame, somn sau doar vrei să
mă simți aproape. Când te țin în brațe, pot să te îmbățișez și să te pup la
discreție, iar de asta nu cred că am să mă satur vreodată. Somnul tău pe mine
este cel mai relaxant, pentru amândoi; iar când te țin să stai în picioare pe
picioarele mele, faci cele mai hilare mutrițe. Împreună dormim, mâncăm, dansăm,
iubim.
Bineînțeles că poți să stai și singur, câte un pic mai mult în fiecare zi, pe măsură ce descoperit lucruri, culori și sunete noi. Știu că va veni o vreme în care vei pleca să descoperi lumea singur, în care chiar voi tânji după momentele în care nu te dezlipeai de mine și probabil voi alerga eu după tine să ne ținem în brațe.
Bineînțeles că poți să stai și singur, câte un pic mai mult în fiecare zi, pe măsură ce descoperit lucruri, culori și sunete noi. Știu că va veni o vreme în care vei pleca să descoperi lumea singur, în care chiar voi tânji după momentele în care nu te dezlipeai de mine și probabil voi alerga eu după tine să ne ținem în brațe.
Până atunci
însă, te voi ține cât pot de mult aproape de mine, de sufletul care te adoră
imposibil de mult, de inima din care te-ai întrupat și care cred că încă nu
și-a dat seama că noi nu mai suntem un singur trup. Te voi ține în brațe oricât
ai tu nevoie....pentru că și eu am.
Cu drag,
Mami <3 (care a scris toate astea cu o singură mână, cealaltă fiind încolăcită în jurul tău)
Mami <3 (care a scris toate astea cu o singură mână, cealaltă fiind încolăcită în jurul tău)
21 Noiembrie 2017: Mami:
- “Taci din gulă tu, că se spelie pisicile din camelă dacă
volbesti mai tale.”
~Victor, 2a2luni
~Victor, 2a2luni
14.12.2017: Mami:
- Ce-i asta "o sa'cină"?
😳#Victorvorbește #toosoonforthis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)