Te iubesc!

 

Te iubesc! – ţi-o spun ochii albaştri când sub genele lor te-ascunzi,

Când, în apele lor fermecate, după dragostea mea te cufunzi,

Adâncimile lor sunt ispite ce te-ndeamnă doar mie să-mi fii

Ţărm fierbinte, hotar pentru valuri, dar şi cer infinit să-mi devii.

 

Te iubesc! – ţi-o spun mâinile mele explorând universul ce eşti,

Rătăcind peste buzele tale mângâieri şi atingeri cereşti,

Risipind orice temeri din tine cu al dragostei mele descânt,

Adormindu-ţi, alături de mine, trupul tău de bărbat şi de sfânt.

 

Te iubesc! – îi spun inimii tale prin al inimii mele poem,

Când romantice versuri pictează tot ce-n visele noastre vedem,

Când al lor cântec dulce răsună în refren minunat, nesfârşit,

Repetând către tine ecoul: eşti iubit, eşti iubit, eşti iubit!

 

Bucuresti : 21.02.2013

***