Aş vrea să fiu Floarea de Crin
care cântă
În zorii de ziuă, spre Soare
dansând,
Să-mi fac din petale o rochie
sfântă
De albă de mireasă, aievea
visând.
Aş vrea să-I fiu albă, plăcută
mireasmă,
Altarul să-mi plângă de dor
răscolit,
Prin genele-albastre din
catapeteasmă
Să-L văd cum m-aşteaptă Acela
dorit.
Aş vrea să fiu Floarea de Crin
care ştie
Că toată durerea în veci s-a
sfârşit,
Că trupul Luminii de-acum o să-mi
fie
Alături de sufletul meu înflorit.
Aş vrea să-I fiu pas peste albe
covoare,
Gustând din corolă parfumul de
mir,
Curată minune să-I fiu la
picioare,
Boboci nesfârşiţi de Iubire pe-un
fir.
Aş vrea să-I fiu Floare de Crin
la icoana
La care mă-nchin dimineaţa, în
zori.
Nectarul din mine să-I fie pomana
La nunta-I finală cu albele-mi
flori.
Pe frunte aş vrea o cunună de
stele,
Şi-n poală de rochie a Lunii
sclipiri
În piept numai raze de Soare,
fidele,
Să-mi fie eternele mele zidiri.
Aş vrea să fiu Floarea de Crin
adorată
De Cel către care, smerită,
păşesc,
Să-mi ierte polenul acela de fată
Pierdut printre genele care-L
privesc.
Să-mi şteargă trecutul ce încă mă
doare,
Nuntirea să-mi fie curatul Hotar,
Senină, deplină şi caldă uitare
Să-mi fie, prin voal de mireasă,
un Dar.
Bucuresti: 11.03.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)